Descarcare emotionala prin care subiectul se elibereaza de afectul legat de amintirea unui eveniment traumatic, permitandu-i astfel sa nu devina sau sa ramana patogen. Abreactia, ce poate fi provocata in cursul psihoterapiei, mai ales sub hipnoza, producand astfel un efect de catharsis, poate avea loc si in mod spontan, separata printr-un interval mai scurt sau mai lung de traumatismul initial
Regula a practicii psihanalitice conform careia cura trebuie condusa astfel incat pacientul sa gaseasca cat mai putine satisfactii substitutive pentru simptomele sale. Ea implica pentru analist principiul de a nu accepta satisfacerea cererilor pacientului si indeplinirea efectiva a rolurilor pe care acestea tinde sa i le impuna. In anumite cazuri si in anumite momente ale curei, regula de abstinenta poate fi precizata in consemne referitoare la comportamente repetitive ale subiectului care impiedica travaliul de rememorare si elaborare.
Act in care rezultatul urmarit explicit nu este atins, ci inlocuit printr-un altul. Se va vorbi de acte ratate nu pentru a desemna ansamblul rateurilor de vorbire, memorie sau actiune, ci avand in vedere actele pe care subiectul este in mod obisnuit capabil sa le duca la bun sfarsit si al caror esec este tentat sa-l atribuie doar neatentiei sale sau intamplarii.
Freud a aratat ca actele ratate sunt, ca si simptomele, formatiuni de compromis intre intentia constienta a subiectului si refulat.
Termen folosit in psihanaliza pentru a desemna actiunea care prezinta cel mai adesea un caracter impulsiv relativ discontinuu fata de sistemele de motivatie obisnuite ale subiectului, relativ distinct in cadrul activitatilor sale si luand deseori o forma auto- sau hetero-agresiva. In aparitia acting out-ului, psihanalistul identifica semnul emergentei continutului refulat. Cand se petrece in cursul unei analize (fie in cadrul sedinte, fie in afara acesteia), acting out-ul trebuie inteles in conexiunea sa cu transferul si deseori ca o tentativa de a-l contesta in mod radical pe acesta.
Termen utilizat de Freud in unele dintre primele sale scrieri pentru a desemna ansamblul procesului necesar rezolvarii tensiunii interne create de trebuinta: interventie externa adecvata si ansamblul de reactii performante ale organismului care permit implinirea actului.
Una dintre perechile de contrarii fundamentale din viata psihica. Ea exprima tipuri determinate de scopuri pulsionale. Considerata dintr-un punct de vedere genetic, opozitia activ-pasiv este primordiala in raport cu opozitiile ulterioare in care ea se integreaza: falic-castrat si masculin-feminin.
Terment preluat in psihanaliza din terminologia psihologica germana si care conoteaza orice stare afectiva, neplacuta sau placuta, difuza sau precizata, care apare fie ca o descarcare masiva sau ca tonalitate generala. Dupa Freud, orice pulsiune se exprima in cele doua registre, al afectului si al reprezentarii. Afectul este expresia calitativa a cantitatii de energie pulsionala si a variatiilor acesteia.
CUANTUM DE AFECT
Factor cantitativ postulat ca substrat al afectului trait subiectiv, in scopul desemnarii elementului invariant in diversele modificari ale acestuia: deplasare, detasare de reprezentare, transformari calitative.
Tendinta sau ansamblu de tendinte care se actualizeaza in conduite reale sau fantasmatice ce tintesc sa faca rau altuia, sa-l distruga, sa-l constranga, sa-l umileasca, etc. Agresiunea dispune si de alte modalitati decat actiunea motorie violenta si distructiva; nu exista conduita, fie ea negativa (refuzul ajutorului, de pilda) sau pozitiva, simbolica (de exemplu, ironia) sau efectiv realizata, care sa nu poata functiona ca agresiune. Psihanaliza a dat o importanta crescanda agresivitatii, demonstrand prezenta ei foarte timpurie in dezvoltarea subiectului si subliniind jocul complex al unuinii si separarii sale sexuale. Aceasta evolutie a ideilor culmineaza cu incercarea de a cauta in notiunea de pulsiune de moarte un substrat pulsional unic si fundamental al agresivitatii.
Ansamblu de procese prin care subiectul se angajeaza in formarea unui anumit tip de psihonevroza, mai curand decat a altuia.
Act prin care o persoana sau un tip de persoana este aleasa ca obiect al iubirii. Deosebim o alegere de obiect infantila si o alegere de obiect pubertala, prima pregatind calea celei de a doua.
Freud imparte alegerea de obiect in doua categorii principale: tipul de alegere de obiect prin anaclisis si tipul de alegere de obiect narcisica.
Tip de alegere de obiect care se realizeaza dupa modelul relatiei subiectului cu propria persoana si in care obiectul reprezinta propria persoana sub un aspect sau altul.
Tip de alegere de obiect in care obiectul iubirii este ales dupa modelul figurilor parentale in masura in care acestea ii asigura copilului hrana, ingrijirea si protectia. Se intemeiaza pe faptul ca pulsiunile sexuale se sprijina la inceput pe pulsiunile de autoconservare.
ALEGERE DE OBIECT (sau ALEGERE OBIECTALA)
Act prin care o persoana sau un tip de persoana este aleasa ca obiect al iubirii. Deosebim o alegere de obiect infantila si o alegere de obiect pubertala, prima pregatind calea celei de a doua.
Freud imparte alegerea de obiect in doua categorii principale: tipul de alegere de obiect prin anaclisis si tipul de alegere de obiect narcisica.
Termen utilizat uneori in opozitie cu cel de autoerotism: activitate sexuala care isi gaseste satisfacerea multumita unui obiect exterior.
AUTOPLASTIC - ALOPLASTIC
Termen calificand doua tipuri de reactie sau de adaptare, primul constand intr-o modificare doar a organismului, cel de-al doilea intr-o modificare a mediului inconjurator.
Ansamblu de limitari si de atitudini anacronice dobandite de eu in cursul etapelor conflictului defensiv si care au consecinte defavorabile asupra posibilitatilor sale de adaptare.
Termeni introdusi de K. Abraham si care califica, din punct de vedere al relatie cu obiectul, evolutia stadiilor libidinale. Stadiul oral, in prima sa faza (supt), e preambivalent; ambivalenta apare in cea de-a doua faza (muscatura), pentru a culmina in stadiul anal, a continua in stadiul falic si a disparea de-abia dupa faza de latenta, o data cu instaurarea iubirii de obiect genitale.
Prezenta simultana in relatie cu acelasi obiect a unor tendinte, atitudini si sentimente opuse, in primul rand dragoste si ura.
Amintire din copilarie care se caracterizeaza in acelasi timp printr-o deosebita pregnanta si prin aparenta lipsa de importanta a continutului sau. Analiza sa conduce la experiente infantile marcante si la fantasme inconstiente. Asemeni simptomului, amintirea-ecran este o formatiune de compromis intre elementele refulate si aparare.
Amnezie ce acopera, in general, evenimentele din primii ani de viata. Freud vede in ea altceva decat efectul unei incapacitati functionale a copilului de a-si inregistra impresiile; ea rezulta din refularea ce are ca obiect sexualitatea infantila si cuprinde aproape totalitatea evenimentelor copilariei. Aria amneziei infantile si-ar avea limita temporala in momentul declinului complexului Oedip si intrarii in perioada de latenta.
Termen introdus de Freud pentru a desemna relatia primitiva dintre pulsiunile sexuale si pulsiunile de autoconservare: pulsiunile sexuale, care nu devin independente decat secundar, se sprijina pe functiile vitale care le furnizeaza o sursa organica, o directie si un obiect. In consecinta, se va vorbi de anaclisis si pentru a desemna faptul ca subiectul se sprijina pe obiectul pulsiunilor de autoconservare in alegerea unui obiect al iubirii; este ceea ce Freud a numit tipul de alegere anaclitica.
Tip de alegere de obiect in care obiectul iubirii este ales dupa modelul figurilor parentale in masura in care acestea ii asigura copilului hrana, ingrijirea si protectia. Se intemeiaza pe faptul ca pulsiunile sexuale se sprijina la inceput pe pulsiunile de autoconservare.
Termen introdus de Freud pentru a desemna relatia primitiva dintre pulsiunile sexuale si pulsiunile de autoconservare: pulsiunile sexuale, care nu devin independente decat secundar, se sprijina pe functiile vitale care le furnizeaza o sursa organica, o directie si un obiect. In consecinta, se va vorbi de anaclisis si pentru a desemna faptul ca subiectul se sprijina pe obiectul pulsiunilor de autoconservare in alegerea unui obiect al iubirii; este ceea ce Freud a numit tipul de alegere anaclitica.
Termen utilizat de Silberer: mod de interpretare a formatiunilor simbolice (mituri, vise, etc.) care ar explicita semnificatia lor morala universala. Ea se opune deci, orientand simbolul catre "idealuri inalte", interpretarii analitice care reduce simbolurile la continutul lor particular si sexual.
Psihanaliza pe care o urmeaza cel care se dedica exercitarii profesiei de psihanalist si care constituie elementul principal al formarii sale.
Metoda de psihoterapie analitica a psihozelor preconizata de J.N. Rosen. Isi datoreaza numele folosirii "interpretarilor directe" furnizate pacientilor si care se caracterizeaza prin aceea ca:
a) Au ca obiect continuturile inconstiente pe care subiectul le exprima verbal sau nonverbal (mimica, postura, gesturi, condiuta);
b) Nu impun analiza rezistentelor;
c) Nu recurg cu necesitate la mijlocirea unor lanturi asociative.
Aceasta metoda mai comporta si o serie de procedee tehnice destinate stabilirii unei relatii afective stranse, "de la inconstient la inconstient", in care terapeutul "trebuie sa devina pentru pacient figura materna care nu inceteaza sa ofere si sa apere".
Reactie a subiectului de fiecare data cand se afla intr-o situatie traumatica, adica supus unui aflux de excitatii, de origine externa sau interna, pe care este imposibil sa il stapaneasca. Angoasa automata se opune, pentru Freud, angoasei-semnal.
Termen utilizat de Freud in cadrul celei de a doua teorii despre angoasa: angoasa fata de un pericol extern ce constituie pentru subiect o amenintare reala.
Termen introdus de Freud o data cu restructurarea teoriei sale asupra angoasei (1926) pentru a desemna un dispozitiv pus in actiune de eu, intr-o situatie de pericol, cu scopul de a evita sa fie coplesit de afluxul de excitatii. Angoasa semnal reproduce sub o forma atenuata reactia de angoasa traita in mod originar intr-o situatie traumatica, ceea ce permite declansarea operatiilor de aparare.
Mecanism psihologic prin care subiectul face eforturi sa anuleze retroactiv ganduri, cuvinte, gesturi, acte infaptuite; el foloseste in acest scop un gand sau un comportament cu semnificatie opusa.
Este vorba aici de o compulsie cu aspect "magic", caracteristica mai ales nevrozei obsesionale.
Ansamblu de operatii a caror finalitate este de a reduce, de a suprima orice modificare susceptibila sa puna in pericol integritatea si constanta individului biopsihologic. In masura in care eul se constituie ca instanta care intrupeaza aceasta constanta si cauta sa o mentina, el poate fi descris ca miza si agent al acestor operatii.
In general, apararea vizeaza excitatia interna (pulsiunea) si, electiv, aceea dintre reprezentari (amintiri, fantasme) de care pulsiunea este legata, acea situatie capabila sa declanseze aceasta excitatie in masura in care ea este incompatibila cu echilibrul eului si, din acest motiv, neplacuta pentru acesta. Afectele neplacute, motive sau semnale ale apararii, pot fi, de asemenea, obiecte ale acesteia.
Procesul defensiv se specifica in mecanisme de aparare mai mult sau mai putin integrate eului.
Marcata si infiltrata de ceea ce ea are ca obiect in ultima instanta - pulsiunea -, apararea imbraca adesea o forma compulsiva si opereaza, cel putin partial, in mod inconstient.
Termen ce subliniaza anumite caracteristici pe care teoria freudiana le atribuie psihismului: capacitatea acestuia de a transmite si transforma o energie determinata si diferentierea sa in sisteme sau instante.
Termen introdus de E. Jones: disparitie a dorintei sexuale. Dupa acest autor, aphanisis ar fi, in cazul ambelor sexe, obiectul unei temeri mai profunde decat teama de castrare.
Termen preluat din asociationism si desemnand orice legatura intre doua sau mai multe elemente psihice a caror serie constituie un lant asociativ.
Uneori, termenul este folosit pentru a desemna elementele astfel asociate. Referitor la cura, se are in vedere aceasta ultima acceptie cand se vorbeste, de exemplu, de "asociatiile unui anumit vis" pentru a desemna ceea ce, in discursul subiectului, se afla in conexiune asociativa cu acel vis. La limita, termenul "asociatii" desemneaza ansamblul materialului verbalizat in cursul sedintei analitice.
Metoda care consta in a exprima fara discriminare toate gandurile care vin in minte, fie plecand de la un element dat (cuvant, numar, imaginea unui vis, o reprezentare oarecare), fie in mod spontan.
Mod in care, dupa Freud, analistul trebuie sa-l asculte pe analitaz: el nu trebuie sa privilegieze a priori nici un element din discursul acestuia, ceea ce presupune ca el sa-si lase propria activitate inconstienta sa functioneze in modul cel mai liber posibil si sa suspende motivatiile ce orienteaza in mod obisnuit atentia. Aceasta recomandare tehnica reprezinta corespondentul regulii de asociere libera propuse analizatului.
Investigarea de sine facuta de propria persoana intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic si care recurge la anumite procedee ale metodei psihanalitice - asociere libera, analiza a viselor, interpretare de conduita, etc.
A) Intr-un sens larg, caracteristica a unui comportament sexual prin care subiectul obtine satisfacerea recurgand numai la propriul sau corp, fara obiect exterior: in acest sens se vorbeste de masturbare ca despre un comportament autoerotic.
B) Intr-un sens mai specific, caracteristica a unui comportament sexual infantil precoce prin care o pulsiune partiala, legata de functionarea unui organ sau de excitarea unei zone erogene, isi gaseste satisfacerea pe loc, adica:
1) fara a recurge la un obiect exterior;
2) fara referire la o imagine unificata a corpului, la o prima schita de eu, asa cum aceasta caracterizeaza narcisismul.
Prin beneficiul bolii se desemneaza in general orice satisfactie directa sau indirecta pe care un subiect o obtine de pe urma bolii sale.
Beneficiul primar este cel care participa la insasi motivarea unei nevroze: satisfactie aflata in simptom, fuga in boala, modificare avantajoasa a relatiilor cu cei din jur.
Beneficiul secundar se distinge de precedentul prin:
- aparitia sa ulterioara, ca un castig suplimentar sau o folosire de catre subiect a unei boli deja constituite;
- caracterul sau extrinsec in raport cu determinismul initial al bolii si cu sensul simptomelor;
- faptul ca este vorba de satisfactii narcisice sau legate de autoconservare mai degraba decat de satisfactii direct libidinale.
Notiune introdusa in psihanaliza de Freud sub influenta lui Wilhelm Fliess: orice fiinta umana are, din punct de vedere constitutional, dispozitii sexuale totodata masculine si feminine, ce se regasesc in conflictele pe care subiectul le traieste pentru a-si asuma propriul sex.
Termen utilizat pentru a desemna relatiile de obiect si fantasmele corelative activitatii orale, prin asemanarea cu canibalismul practicat de anumite populatii. Termenul exprima metaforic diferitele dimensiuni ale incorporarii orale: dragoste, distrugere, conservare interioara si insusirea calitatilor obiectului. Uneori se vorbeste de stadiul canibalic ca echivalent al stadiului oral sau, mai exact, ca echivalent al celui de al doilea stadiu oral descris de Abraham (stadiul sadic-oral).
Metoda de psihoterapie care are drept efect terapeutic o "curatare" (catharsis), o descarcare adecvata a efectelor patogene. Cura permite subiectului sa evoce si chiar sa retraiasca evenimentele traumatice de care sunt legate aceste afecte, ceea ce le asigura abreactia.
Din punct de vedere istoric, "metoda cathartica" tine de perioada (1880-1895) cand terapia psihanalitica se defineste progresiv pornind de la tratamentele realizate sub hipnoza.
Termen utilizat cel mai adesea pentru a desemna afectiuni psihopatologice situate la limita dintre nevroza si psihoza, in special schizofreniile latente care prezinta simptomatologie cu aspect nevrotic.
Functie care tinde sa interzica dorintelor inconstiente si formatiunilor care deriva din acestea accesul la sistemul preconstient-constient.
Termen folosit de Freud pentru a desemna un fenomen cu totul deosebit pe care l-a constatat mai ales in fetisism si psihoze: coexistenta, in cadrul eului, a doua atitudini psihice fata de realitatea exterioara in masura in care aceasta rezista unei exigente pulsionale; una tine cont de realitate, cealalta refuza realitatea respectiva si o inlocuieste cu un produs al dorintei. Aceste atitudini coexista fara a se influenta reciproc.
Mecanism descris de Melanie Klein si considerat de ea ca apararea cea mai primitiva impotriva angoasei: obiectul, vizat de pulsiunile erotice si distructive, este scindat intr-un obiect "bun" si un obiect "rau", care vor avea destine relativ independente in jocul introiectiilor si al proiectiilor. Clivajul obiectului este activ in special in pozitia paranoid-schizoida, in care se refera la obiecte partiale. El se regaseste in pozitia depresiva, unde se refera la obiectul total.
Clivajul obiectelor este insotit de un clivaj corelativ al eului in eu "bun" si eu "rau", eul fiind constituit pentru scoala kleiniana in primul rand din introiectii ale obiectelor.
Teorie a copilului care nu cunoaste distinctia dintre vagin si anus: femeia nu poseda decat o cavitate si un orificiu, confundat cu anusul, prin care se nasc copiii si se realizeaza coitul.
Ansamblu organizat de reprezentari si amintiri cu mare intnsitate afectiva, partial sau total inconstiente. Un complex se formeaza pe baza relatiilor interpersonale din istoria infantila; el poate structura toate nivelurile psihologice: emotii, atitudini, comportamnte adaptate.
Complex centrat pe fantasma castrarii, care ofera un raspuns problemei puse copilului de diferenta anatomica dintre sexe (prezenta sau absenta a penisului): aceasta diferenta este atribuita taierii penisului la fetita.
Structura si efectele complexului catrarii sunt diferite la baiat si la fata. Baiatul se teme de castrare ca de realizarea unei amenintari paterne ca raspuns la activitatile sale sexuale; de aici rezulta pentru baiat o intensa teama de castrare. La fata, absenta penisului este resimtita ca un prejudiciu pe care ea incearca sa-l nege, compenseze sau repare.
Complexul castrarii se afla in stransa relatie cu complexul Oedip si in special cu functia interdictiva si normativa a acestuia.
Termen care isi are originea in psihologia adleriana; el desemneaza, intr-un mod foarte general, ansamblul de atitudini, reprezentari si comportamente care sunt expresii mai mult sau mai putin deghizate ale sentimentului de inferioritate sau ale reactiilor acestiua.
Termen folosit de Freud pentru a desemna una dintre dimensiunile majore ale complexului Oedip: relatia ambivalenta fata de tata.
Termen utilizat de Jung pentru a desemna varianta feminina a complexului Oedip, pentru a marca existenta unei simetrii la cele doua sexe, mutatis mutandis, a atitudinii fata de parinti.
Ansamblu organizat de dorinte amoroase si ostile pe care copilul le resimte fata de parintii sai. In forma numita pozitiva, complexul se prezinta ca in legenda despre Oedip rege: dorinta ca rivalul care este personajul de acelasi sex sa moara si dorinta sexuala fata de personajul de sex opus. In forma sa negativa, situatia apare inversata: iubire pentru parintele de acelasi sex si ura geloasa fata de parintele de sex opus. De fapt, aceste doua forme se regasesc in grade diferite in forma numita completa a complexului Oedip.
Dupa Freud, complexul Oedip atinge intensitate maxima intre 3 si 5 ani, in timpul fazei falice; declinul sau marcheaza intrarea in perioada de latenta. La pubertate cunoaste o reactivare si este depasit cu mai mult sau mai putin succes printr-un tip particular de alegere de obiect.
Complexul Oedip joaca un rol fundamental in structurarea personalitatii si in orientarea dorintei umane.
Psihanalistii il considera axa de referinta majora a psihopatologiei, incercand sa determine pentru fiecare tip patologic modalitatile sale de manifestare si de rezolvare.
Antropologia psihanalitica incearca sa regaseasca structura triunghiulara a complexului Oedip, a carei universalitate o afirma, in culturile cele mai diverse si nu doar in cele in care predomina familia de tip european.
FORMATIUNE DE COMPROMIS
Forma pe care o imbraca refulatul pentru a fi admis in constient, intorcandu-se in simptom, vis si in general in orice produs al inconstientului; reprezentarile refulate sunt deformate de aparare pana la a fi de nerecunoscut. In aceeasi formatiune se pot astfel satisface - in acelasi compromis - atat dorinta inconstienta, cat si cerintele de aparare.
A. La nivelul psihopatologiei concrete, proces incoercibil si de origine inconstienta, prin care subiectul se plaseaza activ in situatii neplacute, repetand astfel experiente vechi, fara a-si aminti de prototipul lor; dimpotriva, subiectul are impresia foarte puternica ca este vorba de ceva pe deplin motivat in actualitate.
B. La nivelul elaborarii teoretice pe care i-o da Freud, compulsia la repetitie este considerata un factor autonom, ireductibil in ultima analiza la o dinamica conflictuala axata doar pe jocul principiului placerii si al principiului realitatii. Ea este pusa esential in legatura cu caracterul cel mai general al pulsiunilor, si anume, caracterul lor conservator.
Una dintre principalele modalitati de functionare a proceselor inconstiente: o reprezentare unica exprima ea singura mai multe lanturi asociative la a caror intersectie se situeaza. Din punct de vedere economic, ea este in acest caz investita cu energii care, legate de aceste diferite lanturi, vin sa i se adauge.
Condensarea e activa la nivelul simptomului si, in general, in diferite formatiuni ale inconstientului. Cel mai clar se evidentiaza in vis.
Ea se traduce prin faptul ca, in comparatie cu continutul sau latent, continutul manifest al visului este laconic: el constituie o traducere abreviata a continutului latent. Condensarea nu trebuie totusi asimilata unui rezumat: desi fiecare element manifest este determinat de mai multe semnificatii latente, invers, fiecare din acestea poate fi prezenta in mai multe elemente; pe de alta parte, elementul manifest nu reprezinta sub acelasi raport fiecare din semnificatiile din care deriva, astfel incat, el nu le subsumeaza unui concept.
In psihanaliza, se vorbeste de conflict atunci cand, in subiect, se confrunta exigente interne contrare. Conflictul poate fi manifest (intre o dorinta si o cerinta morala, de exemplu, sau intre doua sentimente opuse) sau latent, acestea din urma putand sa se exprime intr-un mod deformat in conflictul manifest si sa se traduca mai ales prin formarea de simptome, prin tulburari de comportament sau de caracter, etc. Psihanaliza considera conflictul ca fiind constitutiv pentru fiinta umana, si aceasta in diferite perspective: conflict intre dorinta si aparare, conflict intre diferitele sisteme sau instante, conflict intre pulsiuni, in sfarsit conflict oedipian, in care nunumai ca se confrunta dorinte contrarii, dar in care acestea se lovesc de interdictie.
Termen care caracterizeaza pulsiuni, reprezentari acceptabile pentru eu, cu alte cuvinte compatibile cu integritatea si exigentele sale.
A. In sens descriptiv: calitatea momentana ce caracterizeaza perceptiile externe si interne in cadrul ansamblului fenomenelor psihice.
B. Conform teoriei metapsihologice a lui Freud, constiinta este functia unui sistem, sistem perceptie-constiinta (Pc-Cs).
Din punct de vedere topic, sistemul perceptie-constiinta este situat la periferia aparatului psihic, primind informatii atat din lumea exterioara, cat si din lumea interioara, adica senzatii care se inscriu in seria neplacere-placere si reviviscentele mnezice. Adesea, Freud leaga functia perceptie-constiinta de sistemul preconstient, desemnat atunci ca sistem preconstient-constient (Pcs-Cs).
Din punct de vedere functional, sistemul perceptie-constiinta se opune sistemelor de urme mnezice care constituie inconstientul si preconstientul: la nivelul sau, nici o excitatie nu lasa urme durabile. Din punct de vedere economic, el se caracterizeaza prin faptul ca dispune de o energie care se misca liber, apta de a suprainvesti un anumit element(mecanismul atentiei).
Constiinta joaca un ol important in dinamica conflictului (evitare constienta a dezagreabilului, reglare mai discriminatorie a principiului placerii) si in cadrul curei (functia si limita constientizarii), dar ea nu poate fi definita ca unul din polii conflictului defensiv.
Termen propus de Freud pentru a desemna o elaborare a analistului mai larga si mai departata de material decat interpretarea si destinata in primul rand reconstituirii unei parti din istoria infantila a subiectului atat sub raportul faptelor reale, cat si sub raportul fantasmelor.
Ansamblu de semnificatii la care ajunge analiza unui produs al inconstientului, in special a visului. O data descifrat, visul nu mai apare ca o relatare in imagini, ci ca o organizare de idei, un discurs, exprimand una sau mai multe dorinte.
Desemneaza visul inainte de a fi supus investigarii analitice, asa cum ii apare celui care il viseaza si il povesteste. Prin extensie, se poate vorbi de continut manifest al oricarui produs verbalizat - de la fantasma la opera literara - care devine obiectul unei interpretari din perspectiva metodei analitice.
Proces economic postulat de Freud ca suport pentru numeroase activitati defensive ale eului. El consta in investirea de catre eu a reprezentarilor, sistemelor de reprezentari, atitudinilor, etc., susceptibile sa se opuna accederii la constiinta si motilitate a reprezentarilor si dorintelor inconstiente.
Termnul poate desemna de asemenea rezultatul mai mult sau mai putin durabil al unui asemenea proces.
Ansamblu de reactii inconstiente ale analistului fata de persoana analizata si in special fata de transferul acesteia.
Mecanism de formare a simptomelor activ in isterie si in special in isteria de conversie (vezi acest termen).
El consta in transpunerea unui conflict psihic in simptome somatice, motorii (de exemplu, paraliziile) sau senzitive (amnezii sau dureri localizate) si in incercarea de a-l rezolva pe aceasta cale.
Termenul conversie este pentru Freud corelativ unei conceptii economice: libidoul detasat de reprezentarea refulata este transformat in energie de inervatie. Specifica pentru simptomele de conversie e insa semnificatia lor simbolica: ele exprima prin intermediul corpului reprezentari refulate.
Factor cantitativ postulat ca substrat al afectului trait subiectiv, in scopul desemnarii elementului invariant in diversele modificari ale acestuia: deplasare, detasare de reprezentare, transformari calitative.
Procedeu prin care subiectul formuleaza dorinte, ganduri, sentimente pana atunci refulate, dar continua sa se apere de ele, negand ca i-ar apartine.
Efect global al travaliului visului: gandurile latente sunt transformate intr-un produs manifest, devenit de nerecunoscut.
Mecanism prin care accentul, interesul, intensitatea unei reprezentari se pot detasa de aceasta, pentru a trece la alte reprezentari originar mai putin intense, dar legate de prima reprezentare printr-un lant asociativ.
Un asemenea fenomen, reperabil in special in analiza visului, se regaseste in formarea simptomelor psihonevrotice si, in general, in orice formatiune a inconstientului.
Teoria psihanalitica a deplasarii face apel la ipoteza economica a unei energii de investire susceptibila sa se detaseze de reprezentari si sa circule de-a lungul cailor asociative.
"Libera" deplasare a acestei energii este una din caracteristicile majore ale procesului primar pentru modul cum acesta regleaza functionarea sistemului inconstient.
Termen folosit adesea de Freud in cadrul conceptiei sale dinamice asupra inconstientului; acesta are tendinta de a face ca produse mai mult sau mai putin legate de el sa patrunda in constiinta si in actiune. Aceste mladite ale refulatului devin, la randul lor, obiectul unor noi masuri de aparare.
Termen "economic" utilizat de Freud in cadrul modelelor fizicaliste pe care le creeaza pentru aparatul psihic: evacuarea spre exterior a energiei produse in aparatul psihic de catre excitatii, fie ele de origine interna sau externa. Aceasta descarcare poate fi totala sau partiala.
Retragerea investirii legate de o reprezentare, un grup de reprezentari, un obiect, o instanta, etc.
Stare in care se afla o reprezentare din cauza acestei retrageri sau in absenta oricarei investiri.
Termen creat de Freud: angoasa, considerata in derularea ei temporala, amplificarea ei la individ.
Psihanaliza pe care o urmeaza cel care se dedica exercitarii profesiei de psihanalist si care constituie elementul principal al formarii sale.
DINAMIC (adj.)
Califica un punct de vedere care prezinta fenomenele psihice ca rezultat al conflictului si al compunerii de forte ce exercita o anumita presiune, ele fiind, in ultima analiza, de origine pulsionala.
ANALIZA DIRECTA
Metoda de psihoterapie analitica a psihozelor preconizata de J.N. Rosen. Isi datoreaza numele folosirii "interpretarilor directe" furnizate pacientilor si care se caracterizeaza prin aceea ca:
a) Au ca obiect continuturile inconstiente pe care subiectul le exprima verbal sau nonverbal (mimica, postura, gesturi, condiuta);
b) Nu impun analiza rezistentelor;
c) Nu recurg cu necesitate la mijlocirea unor lanturi asociative.
Aceasta metoda mai comporta si o serie de procedee tehnice destinate stabilirii unei relatii afective stranse, "de la inconstient la inconstient", in care terapeutul "trebuie sa devina pentru pacient figura materna care nu inceteaza sa ofere si sa apere".
Expresie introdusa de Freud pentru a explica "alegerea nevrozei" isterice, precum si alegerea organului sau a aparatului somatic asupra caruia se realizeaza conversia: corpul - in special, la isterici - sau un organ furnizeaza un material privilegiat pentru exprimarea simbolica a conflictului.
In conceptia dinamica freudiana, unul din polii conflictului defensiv: dorinta inconstienta tinde sa se realizeze restabilind, conform legilor procesului primar, semnele legate de primele trairi de satisfacere. Psihanaliza a aratat, pe baza modelului visului, in ce mod dorinta se regaseste in simptome sub forma de compromis.
ECONOMIC (adj.)
Califica tot ceea ce se refera la ipoteza conform careia procesele psihice constau in circulatia si repartitia unei energii cuantificabile (energie pulsionala), adica susceptibila de crestere, diminuare, echivalente.
Amintire din copilarie care se caracterizeaza in acelasi timp printr-o deosebita pregnanta si prin aparenta lipsa de importanta a continutului sau. Analiza sa conduce la experiente infantile marcante si la fantasme inconstiente. Asemeni simptomului, amintirea-ecran este o formatiune de compromis intre elementele refulate si aparare.
Concept introdus de B.D. Lewin: orice vis se proiecteaza pe un ecran alb, ecran in general neobservat de cel care viseaza si care simbolizeaza sanul matern, asa cum copilul il halucineaza in somnul care urmeaza alaptarii; ecranul satisface dorinta de a dormi. In anumite vise (vis alb), el apare singur, realizand o regresie la narcisismul primar.
Termen frecvent utilizat de Freud in legatura cu conceptia sa despre temporalitatea si cauzalitatea psihica: experiente, impresii, urme mnezice sunt modificate ulterior in functie de experiente noi, de atingerea unui alt grad de dezvoltare. Lor le poate fi conferita atunci, o data cu noul sens, o eficacitate psihica.
Interes pe care eul si-l acorda siesi.
A.Termen utilizat de Freud pentru a desemna in diferite contexte travaliul indeplinit de aparatul psihic in vederea controlului si dominarii excitatiilor care ii parvin si a caror acumulare risca sa fie patogena. Acest travaliu consta in a integra excitatiile in psihism si a stabili intre ele conexiuni asociative.
B.Termenul francez elaboration (elaborare) este adesea utilizat de traducatori ca echivalent al termenului german Durcharbeiten sau al celui englezesc working through. In acest sens, noi preferam termenul perlaborare.
Remaniere a visului, destinata sa-l prezinte sub forma unui scenariu relativ coerent si comprehensibil.
Termen utilizat de Jung pentru a desemna varianta feminina a complexului Oedip, pentru a marca existenta unei simetrii la cele doua sexe, mutatis mutandis, a atitudinii fata de parinti.
Substrat energetic postulat ca factor cantitativ al operatiilor aparatului psihic.
Termen care conoteaza, din punct de vedere economic, distinctia freudiana dintre procesul primar si procesul secundar. In procesul primar, energia este libera sau mobila in masura in care ea se scurge spre descarcare in modul cel mai rapid si mai direct posibil; in procesul secundar, ea este legata, in masura in care miscarea spre descarcare este intarziata si controlata. Din punct de vedere genetic, starea libera a energiei precede starea legata, aceasta caracterizand un grad mai ridicat de structurare a aparatului psihic.
Ceea ce este in raport cu producerea unei excitatii sexuale.
Capacitatea oricarei regiuni a corpului de a fi sursa unei excitatii sexuale, adica de a se comporta ca o zona erogena.
Termen prin care grecii desemnau iubirea si pe zeul iubirii (Amor). Freud il utilizeaza in ultima sa teorie a pulsiunilor pentru a desemna ansamblul pulsiunilor de viata in opozitie cu pulsiunile de moarte.
Modalitate de satisfacere libidinala legata de mictiune.
Instanta pe care Freud, in a doua sa teorie a aparatului psihic, o deosebeste de sine si de supraeu.
Din punct de verede topic, eul se afla intr-o relatie de dependenta atat fata de revendicarile sinelui, cat si fata de imperativele supraeului si exigentele realitatii. Desi se afirma ca mediator, reprezentant al intereselor totalitatii persoanei, autonomia sa este cu totul relativa.
Din punct de vedere dimanic, eul reprezinta, in primul rand in conflictul nevrotic, polul defensiv al personalitatii; el pune in joc o serie de mecanisme de aparare, care sunt motivate prin perceptia unui afect neplacut (angoasa-semnal).
Din punct de vedere economic, eul apare ca un factor de legare a proceselor psihice; dar, in operatiile defensive, tentativele de legare a energiei pulsionale sunt contaminate prin caracteristicile specifice procesului primar; ele capata un aspect compulsiv, repetitiv, dereal.
Teoria psihanalitica incearca sa explice geneza eului in doua registre eterogene, fie considerandu-l un aparat adaptativ diferentiat din cadrul sinelui in contact cu realitatea exterioara, fie definindu-l ca produs al identificarilor care conduc la formarea inauntrul persoanei a unui obiect de iubire de catre sine.
In raport cu prima teorie a aparatului psihic, eul este mai cuprinzator decat sistemul preconstient-constient prin faptul ca operatiile defensive sunt in mare parte inconstiente.
Dintr-o perspectiva istorica, conceptul topic de eu este rezultatul unei notiuni prezente in mod constant la Freud, inca de la inceputul operei sale.
Formatiune intrapsihica pe care anumiti autori, diferentiind-o de idealul eului, o definesc drept un ideal de atotputernicie narcisica, creat dupa modelul narcisismului infantil.
Termeni utilizati de Freud cu referire la geneza relatiei subiectului cu lumea exterioara si a accederii la realitate. Cei doi termeni sunt mereu opusi unul altuia, dar in acceptii prea diferite pentru a se putea propune o definitie univoca si cu semnificatii care se intrepatrund prea mult pentru a le fixa in definitii multiple.
aaaa
Termen utilizat de Freud in cadrul modelului neurologic de functionare a aparatului psihic (1895): excitatia, in trecerea ei de la un neuron la altul, trebuie sa invinga o anumita rezistenta; cand o asemenea trecere provoaca o scadere permanenta a acestei rezistente, se poate vorbi de facilitare: excitatia va alege calea facilitata in defavoarea unei cai lipsite de aceasta calitate.
Femeie fantasmatic dotata cu falus. O asemenea imagine poate avea doua forme principale, dupa cum femeia este reprezentata fie ca purtatoare a unui falus extern sau a unui atribut falic, fie ca avand conservat in interiorul ei falusul masculin.
In Antichitatea greco-romana, reprezentare figurata a organului genital masculin.
In psihanaliza, utilizarea acestui termen subliniaza functia simbolica indeplinita de penis in dialectica intra- si intersubiectiva, termenul penis fiind rezervat mai ales pentru a desemna organul in realitatea sa anatomica.
Scenariu imaginar in care subiectul este prezent si care simbolizeaza, intr-o maniera mai mult sau mai putin deformata de procesele de aparare, implinirea unei dorinte si, in ultima instanta, a unei dorinte inconstiente.
Fantasma se prezinta in modalitati diverse: fantasme constiente sau vise diurne, fantasme inconstiente, precum cele descoperite de analiza ca structuri subiacente unui continut manifest, fantasme originare.
Structuri fantasmatice tipice (viata intrauterina, castrare, seducere) pe care psihanaliza le recunoaste ca organizand viata fantasmatica, oricare ar fi experientele personale ale subiectilor; universalitatea acestor fantasme se explica, dupa Freud, prin faptul ca ar constitui un patrimoniu transmis filogenetic.
Fenomen descoperit de Herbert Silberer (1909) in starile hipnagogice si regasit de el in vis: se refera la transpozitia in imagini a modului de functionare actuala a gandirii si nu a continutului ei.
Cerinta la care sunt supuse gandurile visului; ele sufera o selectie si o transformare care face posibila reprezentarea lor in imagini, mai ales vizuale.
Termen utilizat de Freud in cadrul unui model psihofiziologic pentru a desemna o anumita functie si aparatul care-i constituie suportul. Functia consta in a proteja (schutzen) organismul impotriva excitatiilor provenind din mediul exterior, excitatii care, prin intensitatea lor, risca sa-l distruga. Aparatul este conceput ca un strat superficial ce inveleste organismul, filtrand pasiv excitatiile
Face ca libidoul sa se lege puternic de persoane sau imagouri, sa reproduca un anumit mod de satisfacere, sa ramana organizat conform structurii caracteristice a unuia dintre stadiile sale evolutive. Fixatia poate fi manifestata si actualizata sau poate constitui o virtualitate prevalenta care deschide subiectului calea spre o regresie.
Notiunea de fixatie este inteleasa, in general, in cadrul unei conceptii genetice, care implica o progresie ordonata a libidoului (fixatie la un anumit stadiu). Ea poate fi considerata, in afara oricarei referinte genetice, in cadrul teoriei freudiene a inconstientului, ca desemnand modul de inscriere a anumitor continuturi reprezentative (experiente, imagouri, fantasme), care persista in inconstient in mod neschimbat si de care pulsiunea ramane legata.
Termen introdus de Jacques Lacan: mecanism specific ce ar fi la originea fenomenului psihotic si care consta dintr-o respingere primordiala a unui "semnificant" fundamental (de exemplu: falusul ca semnificant al complexului de castrare) in afara universului simbolic al subiectului. Forcluderea se deosebeste de refulare in doua sensuri:
1) Semnificantii forclusi nu sunt integrati in inconstientul subiectului.
2) Ei nu se intorc "din interior", ci din cadrul realului, in special in cazul fenomenului halucinator.
Termen utilizat pentru a desemna faptul ca simptomul psihonevrotic este rezultatul unui proces aparte al unei elaborari psihice.
FORMATIUNE DE COMPROMIS
Forma pe care o imbraca refulatul pentru a fi admis in constient, intorcandu-se in simptom, vis si in general in orice produs al inconstientului; reprezentarile refulate sunt deformate de aparare pana la a fi de nerecunoscut. In aceeasi formatiune se pot astfel satisface - in acelasi compromis - atat dorinta inconstienta, cat si cerintele de aparare.
Desemneaza simptomele sau formatiuni echivalente ca actele ratate, cuvintele de spirit, etc. ca inlocuind continuturile inconstiente.
Aceasta substituire trebuie luata intr-o dubla acceptie: economica, simptomul oferind o satisfacere schimbata a dorintei inconstiente; simbolica, continutul inconstient fiind inlocuit cu alt continut, conform anumitor lanturi asociative.
Conditia subiectului caruia i se refuza sau care isi refuza satisfacerea unei cerinte pulsionale.
Expresie figurata care desemneaza faptul ca subiectul cauta in nevroza o cale de a scapa de propriile conflicte psihice.
Interesul pentru aceasta expresie a sporit o data cu raspandirea psihanalizei; astazi, s-a extins nu numai in domeniul nevrozelor, ci si la cel al bolilor organice in care poate fi evidentiata o componenta psihologica.
Termen folosit deseori in limbajul psihanalitic contemporan pentru a desemna forma de iubire la care subiectul ajunge la implinirea dezvoltarii sale psihosexuale, ceea ce presupune nu doar accederea la stadiul genital, ci si depasirea complexului Oedip.
Termen incetatenit de cercetarile lui Rene Spitz pentru a desemna ansamblul perturbarilor somatice si psihice provocate copiilor (in timpul primelor 18 luni de viata) printr-o sedere prelungita intr-o institutie spitaliceasca in care sunt complet privati de mama lor.
Proces psihic prin care calitatile si valoarea obiectului sunt duse la perfectiune. Identificarea cu obiectul idealizat contribuie la formarea si imbogatirea instantelor numite ideale ale persoanei (eu ideal, idealul eului).
Termen folosit de Freud in cadrul celei de a doua teorii asupra aparatului psihic: instanta a personalitatii ce rezulta din convergenta narcisismului (idealizarea eului) si a identificarii cu parintii, cu substitutii lor si cu idealurile colective. Ca instanta diferentiata, idealul eului constituie un model caruia subiectul incearca sa i se conformeze.
Proces psihologic prin care un subiect asimileaza un aspect, o caracteristica, un atribut al altuia si se transforma, total sau partial, pe baza modelului respectiv. Personalitatea se constituie si se diferentiaza printr-o serie de identificari.
Mecanism de aparare descoperit si descris de Anna Freud (1936): subiectul, confruntat cu un pericol exterior (reprezentat tipic de critica provenind de la o autoritate), se identifica cu agresorul sau, fie preluand pe cont propriu agresiunea ca atare, fie imitand fizic sau moral persoana agresorului, fie adoptand anumite simboluri de putere care-l desemneaza. Dupa Anna Freud, acest mecanism este prevalent in constituirea stadiului preliminar al supraeului, agresiunea ramanand astfel dirijata asupra exteriorului si nefiind inca intoarsa contra subiectului sub forma de autocritica.
Mod primitiv de constituire a subiectului dupa modelul celuilalt, mod care nu succede unei relatii stabilite in prealabil in care obiectul sa fi avut initial o pozitie independenta. Identificarea primara este in stransa legatura cu relatia numita de incorporare orala..
Termen introdus de Melanie Klein pentru a desemna un mecanism ce se traduce prin fantasme in care subiectul isi introduce propria persoana (his self) in totalitate sau in parte in interiorul obiectului, pentru a-i face rau, a-l poseda si a-l controla.
IDENTITATE DE PERCEPTIE - IDENTITATE DE GANDIRE
Termeni folositi de Freud pentru a desemna: spre ceea ce tind procesul primar, respectiv procesul secundar. Procesul primar urmareste sa regaseasca o perceptie identica imaginii obiectului ce rezulta din trairea de satisfacere. In procesul secundar, identitatea cautata este cea a gandurilor intre ele.
IMAGINAR (s.n. si adj.)
In acceptia data acestui termen de J. Lacan (situatie in care este folosit cel mai des ca substantiv): unul dintre cele trei registre esentiale (realul, simbolicul, imaginarul) ale campului psihanalitic. Acest registru este marcat de prevalenta relatie cu imaginea semenului.
Prototip inconstient de personaje care orienteaza selectiv modul in care subiectul il percepe pe celalalt; este elaborat pornind de la primle relatii intersubiective reale si fantasmatice cu mediul familial.
INCONSTIENT (s.n. si adj.)
A) Adjectivul inconstient este folosit uneori pentru a conota ansamblul continuturilor nonprezente in campul actual al constiintei, aceasta intr-un sens "descriptiv" si nu "topic", adica fara vreo discriminare intre continuturile sistemelor preconstient si inconstient.
B) In sens "topic", inconstient inseamna unul dintre sistemele definite de Freud in cadrul primei sale teorii asupra aparatului psihic: e constituit din continuturi refulate carora li s-a refuzat accesul la sistemul preconstient-constient prin actiunea refularii (refulare originara si refulare retroactiva).
Caracteristicile esentiale ale inconstientului ca sistem (sau Ics) se pot rezuma astfel:
a) "Continuturile" sale sunt "reprezentanti" ai pulsiunilor;
b) Aceste continuturi sunt actionate de mecanismele specifice procesului primar, mai ales condensarea si deplasarea.
c) Puternic investite cu energie pulsionala, continuturile inconstiente cauta sa se intoarca in constiinta si actiune (intoarcerea refulatului); dar ele nu pot avea acces la sistemul Pcs-Cs decat prin formatiuni de compromis dupa ce au fost supuse deformarilor cenzurii.
d) mai ales dorintele din copilarie sunt cele care au cunoscut o fixatie in inconstient.
Abreviatia ICS (Ubw de la germanul Unbewusst)desemneaza inconstientul sub forma sa substantivala,ca sistem; ics (ubw) este abrevierea adjectivului inconstient (unbewusst), el calificand in sens strict continuturile sistemului respectiv.
C) In cadrul celei de a doua topici freudiene, termenul inconstient este folosit mai ales in forma sa adjectivala: intr-adevar, caracterul inconstient nu mai este propriu unei instante aparte, pentru ca el caracterizeaza sinele si, in parte, eul si supraeul. Dar se cuvine precizat:
a) Ca trasaturile recunoscute in prima topica sistemului Ics sunt, in general, atribuite sinelui in cea de-a doua;: b) Ca diferenta dintre preconstient si inconstient, desi nu mai este intemeiata pe o distinctie intersistemica, persista ca distinctie intrasistemica (eu si supraeul fiind in parte preconstiente si in parte inconstiente).
Proces prin care subiectul, intr-un mod mai mult sau mai putin fantasmatic, determina patrunderea unui obiect inauntrul corpului sau. Incorporarea constituie un scop pulsional si un mod de relatie de obiect caracteristice stadiului oral; aflata intr-un raport privilegiat cu activitatea bucala si ingestia de hrana, ea poate fi traita si in raport cu alte zone erogene si cu alte functii. Ea constituie prototipul corporal al introiectiei si al identificarii.
Termen utilizat de Freud in primele sale lucrari pentru a desemna faptul ca o anumita energie este vehiculata spre o parte sau alta a corpului, unde produce fenomene motorii sau senzitive.
Inervatia, fenomen fiziologic, se poate produce prin conversie de energie psihica in energie nervoasa.
Califica o pulsiune care, sub efectul unor obstacole externe sau interne, nu ajunge la modul ei direct de satisfacere (sau la scop) si gaseste o satisfacere atenuata in activitati sau relatii care pot fi considerate aproximari mai mult sau mai putin indepartate de scopul initial.
In cadrul unei conceptii simultan topica si dinamica a aparatului psihic, desemneaza diferite structuri. Exemple: instanta cenzurii (prima topica), instanta supraeului (a doacua topica).
A) In mod obisnuit, schema de comportament mostenit, proprie unei specii animale, prezentand mici variatii de la un individ la altul, derulandu-se dupa o secventa temporala putin susceptibila de a fi perturbata si parand sa raspunda unei finalitati.
B) Termen utilizat de unii autori din psihanaliza franceza ca traducere sau echivalent al termenului freudian Trieb, pentru care, intr-o terminologie coerenta, e mai bine sa recurgem la termenul pulsiune.
Proces prin care subiectul incearca sa dea o formulare discursiva conflictelor si emotiilor sale pentru a le domina.
Cel mai adesea, termenul este luat in sensul rau; el desemneaza mai ales in cura, prioritatea data gandirii abstracte in raport cu emergenta si recunoasterea afectelor si fantasmelor.
Termen folosit de Freud in cadrul primului sau dualism pulsional: energia pulsiunilor de autoconservare prin opozitie cu libidoul sau energia pulsiunilor sexuale.
A) Termen folosit adesea ca sinonim al introiectiei.
B) Intr-un sens mai specific, proces prin care relatiile intersubiective sunt transformate in relatii intrasubiective (interiorizarea unui conflict, a unei interdictii, etc.).
A) Desprindere, prin investigatia analitica, a sensului latent in spusele si conduitele unui subiect. Interpretarea pune in evidenta modalitatile conflictului defensiv si vizeaza in ultima instanta dorinta care se formuleaza in orice productie a inconstientului.
B) In cura, comunicarea adresata subiectului si urmarind sa-i creeze accesul spre acest sens latent, dupa regulile cerute de orientarea si evolutia curei.
Proces prin care elementele refulate, care nu au fost niciodata distruse de refulare, tind si reusesc sa reapara intr-o maniera deformata, sub forma de compromis.
Proces prin intermediul caruia pulsiunea inlocuieste un obiect independent prin propria persoana.
vezi: Transformarea in contrariu.
Proces pus in evidenta de investigatia analitica: subiectul determina trecerea, intr-un mod fantasmatic, din "afara" in "interior", de obiecte si calitati intrinseci acestor obiecte.
Introiectia este apropiata de incorporare, care constituie prototipul ei corporal, dar ea nu implica in mod necesar o referire la limita corporala (introiectie in eu, in idealul eului, etc.).
Se afla intr-un raport strans cu identificarea.
Termen introdus de Jung pentru a desemna intr-un mod general detasarea libidoului de obiectele sale exterioare si retragerea sa la nivelul lumii interioare a subiectului.
Freud a preluat termenul, dar i-a limitat intrebuintarea la o retragere a libidoului ce determina investirea unor formatiuni intrapsihice imaginare, ceea ce trebuie distins de o retragere a libidoului la nivelul eului (narcisism secundar).
Concept economic: faptul ca o anumita energie psihica e legata de o reprezentare sau un grup de reprezentari, de o parte a corpului, de un obiect, etc.
Element fundamental al sexualitatii feminine si resort al dialecticii sale. Invidia de penis se naste din descoperirea diferentei anatomice dintre sexe: fetita se simte defavorizata in raport cu baiatul si doreste sa posede, ca si el, un penis (complexe de castrare); apoi, aceasta invidie de penis ia in desfasurarea complexului Oedip doua forme derivate: dorinta de a dobandi un penis in interior (in primul rand sub forma dorintei de a avea un copil); dorinta de a se bucura de penis in coit.
Invidia de penis poate duce la numeroase manifestari patologice sau sublimate.
Clasa de nevroze ce prezinta tablouri clinice foarte variate. Cele doua forme simptomatice cel mai bine individualizate sunt isteria de conversie, in care conflictul psihic este simbolizat prin simptome corporale dintre cele mai diverse, paroxistice (exemplu: criza emotionala sau teatralism) sau mai durabile (exemplu: anestezii, paralizii isterice, senzatie de globus hystericus, etc) si isteria de angoasa, in care angoasa este fixata intr-un mod mai mult sau mai putin stabil la un anumit obiect exterior (fobii).
Prin descoperirea de catre Freud a unor trasaturi etico-patogenice majore, psihanaliza are posibilitatea sa raporteze la o aceeasi structura isterica tablouri clinice variate, care se traduc in organizarea personalitatii si modul de existenta, chiar in conditiile absentei simptomelor fobice si de conversie patente.
Specificitatea isteriei este cautata in prevalenta unui anumit tip de identificare, a anumitor mecanisme (mai ales refularea, deseori manifesta), in emergenta conflictului oedipian care se desfasoara predominant in registrele libidinale falic si oral.
Termen introdus de Freud pentru a individualiza o forma de nevroza al carei simptom central este fobia si pentru a sublinia asemanarea ei structurala cu isteria de conversie.
Forma de isterie delimitata de Freud in anii 1894-1895 de alte doua forme de isterie: isteria hipnoida si isteria de retentie.
Ea se individualizeaza prin activitatea de aparare pe care subiectul o exercita contra reprezentarilor susceptibile sa provoace afecte neplacute.
Dupa ce evidentiaza interventia apararii in orice forma de isterie, Freud nu mai recurge la termenul "isterie de aparare" si nici la distinctia pe care o presupune.
Forma de isterie care se caracterizeaza prin prevalenta simptomelor de conversie.
Forma de isterie delimitata de Breuer si Freud in anii 1894-1895 de alte doua forme de isterie: isteria hipnoida si isteria de aparare.
Patogenia ei se caracterizeaza prin faptul ca afectele, mai ales sub actiunea circumstantelor exterioare defavorabile, n-au putut fi exprimate prin abreactie.
Termen folosit de Breuer si Freud in anii 1894-1895: forma de isterie care isi are originea in starile hipnoide; subiectul nu poate integra in persoana si istoria sa reprezentarile care apar in cursul acestor stari. Acestea formeaza in aceste conditii un grup psihic separat, inconstient, susceptibil sa provoace efecte patogene.
Tip de isterie descris de Charcot: simptomele somatice si, mai ales, paraliziile apar adesea dupa o perioada de latenta, consecutiv unui traumatism fizic, dar fara ca acesta sa poata explica mecanic simptomele in cauza.
Mecanism de aparare, tipic mai ales nevrozei obsesionale si care consta in a izola o idee sau un comportament in asa fel incat conexiunile lor cu alte idei sau cu restul existentei subiectului sunt intrerupte. Printre procedeele de izolare sa citam pauzele in fluxul gandirii, formulele, ritualurile si in general toate masurile care permit instalarea unui hiatus in succesiunea temporala a ideilor sau actelor.
Operatie sau atitudine prin care subiectul, desi devine constient de o dorinta, isi interzice implinirea ei, in primul rand din motive morale sau conjuncturale. Freud vede in ea un mod de aparare mai elaborat si mai adaptat decat refularea. Daniel Lagache a propus sa fie considerata ca un proces de "degajare" a eului, care functioneaza mai ales in cura analitica.
Perioada care dureaza de la declinul sexualitatii infantile (la cinci sau sase ani) pana la inceputul pubertatii si marcheaza un interval de timp de oprire in evolutia sexualitatii. Din acest punct de vedere, se observa o diminuare a activitatilor sexuale, desexualizarea relatiilor de obiect si a sentimentelor (mai ales, prevalenta tandretei asupra dorintelor sexuale), aparitia de sentimente ca pudoarea si dezgustul si a unor aspiratii morale si estetice. Conform teoriei psihanalitice, perioada de latenta isi are originea in declinul complexului Oedip; ea corespunde unei intensificari a refularii - ceea ce are ca efect o amnezie ce acopera primii ani de viata -, transformarii investirilor de obiecte in identificari cu parintii, dezvoltarii sublimarilor.
Termen utilizat de Freud pentru a conota la un nivel foarte general si in registre relativ diverse - atat la nivel biologic, cat si in cadrul aparatului psihic - o operatie care tinde sa limiteze libera scurgere a excitatiilor, sa imbine reprezentarile, sa constituie si sa mentina forme relativ stabile.
Energie postulata de Freud ca substrat al transformarilor pulsiunii sexuale in raport cu obiectul (deplasarea investirilor), in raport cu scopul (sublimarea de exemplu), in raport cu energia excitatiei sexuale (diversitatea zonelor erogene).
La Jung, notiunea de libido a fost extinsa pana la a desemna "energia psihica" in general, prezenta in tot ce este "tendinta spre", appetitus.
Termeni introdusi de Freud pentru a distinge doua moduri de investire a libidoului: acesta poate lua ca obiect fie persoana proprie (libido al eului sau narcisic), fie un obiect exterior (libido obiectal). Dupa Freud, exista un echilibru energetic intre aceste doua moduri de investire, libidoul obiectal diminuand atunci cand libidoul eului creste si invers.
vezi: Libido al eului - Libido obiectal
Opozitie preluata de psihanaliza si careia aceasta i-a pus in evidenta o complexitate mult mai mare decat cea admisa in general: felul in care subiectul uman se plaseaza in raport cu sexul sau biologic este termenul aleatoriu al unui proces conflictual.
Perversiune sexuala in care satisfactia e legata de suferinta sau umilirea suferita de subiect.
Freud extinde notiunea de masochism dincolo de perversiunea descrisa de sexologi, pe de o parte recunoscandu-i elementele in numeroase comportamente sexuale si rudimente in sexualitatea infantila, iar pe de alta parte descriindu-i formele derivate, mai ales "masochismul moral", in care subiectul, in virtutea unui sentiment de culpabilitate inconstient, cauta pozitia de victima, fara ca o placere sexuala sa fie implicata direct.
Termen utilizat frecvent in psihanaliza pentru a desemna ansamblul cuvintelor si comportamentelor pacientului, ele constituind un fel de materie prima oferita interpretarilor si constructiilor.
Tehnica de psihoterapie folosita in psihoze, mai ales in schizofrenie, care urmareste sa stabileasca intre terapeut si pacient, atat in plan simbolic, cat si in plan real, o relatie analoga celei care exista intre o "mama buna" si copilul sau.
Diverse tipuri de operatii in care se poate evidentia apararea. Mecanismele prevalente difera dupa tipul de afectiune avut in vedere, dupa etapa genetica in cauza, dupa tipul de elaborare a conflictului defensiv, etc.
In general, se accepta ideea ca mecanismele de aparare sunt utilizate de eu, ramanand deschisa problema teoretica de a sti daca punerea lor in joc presupune intotdeauna existenta unui eu organizat care sa le constituie suportul.
Termen creat de Freud pentru a desemna psihologia careia i-a pus bazele, considerata in dimensiunea ei cea mai teoretica. Metapsihologia elaboreaza un ansamblu de modele conceptuale mai mult sau mai putin indepartate de experienta, precum fictiunea unui aparat psihic divizat in instante, teoria pulsiunilor, procesul de refulare, etc.
Metapsihologia ia in considerare trei puncte de vedere: dinamic, topic si economic.
Termen creat de Freud pentru a desemna psihologia careia i-a pus bazele, considerata in dimensiunea ei cea mai teoretica. Metapsihologia elaboreaza un ansamblu de modele conceptuale mai mult sau mai putin indepartate de experienta, precum fictiunea unui aparat psihic divizat in instante, teoria pulsiunilor, procesul de refulare, etc.
Metapsihologia ia in considerare trei puncte de vedere: dinamic, topic si economic.
Termen utilizat de Freud pentru a desemna pulsiunea sub aspectul ei dinamic, adica asa cum se actualizeaza si se precizeaza printr-o stimulare interna definita.
Termen folosit de Freud, in cadrul ultimei sale teorii a pulsiunilor, pentru a descrie relatiile dintre pulsiunile de viata si pulsiunile de moarte, asa cum apar ele intr-o manifestare concreta sau alta.
Unirea pulsiunilor reprezinta un adevarat amestec, in fiecare dintre cele doua componente poate intra in proportii variabile; separarea desemneaza un proces a carui limita ar conduce la o functionare separata a celor doua feluri de pulsiuni, fiecare urmandu-si propriul scop in mod independent.
Termen utilizat de Freud pe toata durata operei sale pentru a desemna modul in care evenimentele se inscriu in memorie. Urmele mnezice sunt incredintate, dupa Freud, unor sisteme diferite; ele dainuie in mod permanent, dar nu sunt reactivate decat dupa ce au fost investite.
Calitate postulata de Freud pentru a explica o capacitate mai mare sau mai mica a libidoului de a se fixa la un obiect sau stadiu si dificultatea sa mai mare sau mai mica de a-si schimba investirile dupa ce acestea au fost realizate. Vascozitatea e variabila in functie de individ.
Freud da acest nume unui scenariu imaginat in stare de veghe, subliniind astfel analogia dintre reverie si vis. Visele diurne constituie, asemeni visului nocturn, realizari ale dorintelor; mecanismele lor de formare sunt identice, cu prevalenta elaborarii secundare.
Orice regiune a invelisului cutaneo-mucos susceptibila de a fi locul unei excitatii de tip sexual.
In mod mai specific, anumite regiuni care sunt functional centre ale unei asemenea excitatii: zona orala, anala, uretro-genitala, mamelon.
O anumita regiune a corpului despre care Charcot si, apoi, Freud au aratat ca este, in anumite cazuri de isterie de conversie, sediul unor fenomene senzitive deosebite; calificata de bolnav ca dureroasa, aceasta regiune se dovedeste a fi investita libidinal, excitarea sa provocand reactii apropiate de cele ce insotesc placerea sexuala si putand merge pana la criza isterica.
Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi e superior prin ceva. De aceea încerc să învăț câte ceva de la fiecare.
Everywhere I go I find that a poet has been there before me.
There is already too much truth in the world - an overproduction which apparently cannot be consumed!
Dreams are often most profound when they seem the most crazy.
I was always looking outside myself for strength and confidence but it comes from within. It is there all the time.
Arrogance is a great obstruction to wisdom.
Precursorul oglinzii este chipul mamei.
Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea
Glumind, putem spune orice, chiar şi adevărul.
The unconscious is structured like a language.
The purest form of listening is to listen without memory or desire.
Art is life's dream interpretation.
Some refuse the loan of life to avoid the debt of death.
Life itself still remains a very effective therapist.
O virtute care n-a fost testată nu e o virtute, ci o ipoteză.
A normal human being ... does not exist.
Ești stăpânul a ceea ce nu spui și sclavul a ceea ce vorbești.
Este o bucurie sa fii ascuns, dar un dezastru sa nu fii gasit.
The fact that grief takes so long to resolve is not a sign of inadequacy, but betokens depth of soul.
In our dreams we can have our eggs cooked exactly how we want them, but we can't eat them.
Învaţă repede din greşelile altora, că nu ai timp să le faci tu singur pe toate.
Empathy is the capacity to think and feel oneself into the inner life of another person.
Being entirely honest with oneself is a good exercise.
If youth knew; if age could.
God has put something noble and good into every heart His hand has created.
Tell me what you fear and I will tell you what has happened to you.
My different personalities leave me in peace now.
The mind is like an iceberg, it floats with one-seventh of its bulk above water.
Where there is id there shall be ego.