Cu totul neaşteptat, în intervalul dintre două şedinţe, în cursul primelor luni ale curei psihanalitice, David şi-a pierdut sora, moartă în urma unei supradoze. Câteva luni mai târziu,îi moare mama de cancer: aceeaşi boală care îi răpise tatăl, cu patru ani în urmă. Doliile actuale distrug capacitatea de elaborare psihică a pierderii şi răceala, indiferența melancolică maschează suferinţa, durerea, tristeţea; doliul şi melancolia se întrepătrund. În acest context, am ales să prezint travaliul doliului celui mai apropiat de procesul acestei cure analitice.Vreau să ilustrez travaliul elaborativ al Eului inconştient, pornindde la o imagine, medalionul lui Freud, pe care îl am la mine pe birou, și mergând către travaliul visului. Travaliul psihic al pierderii, aşa cum este el realizat învis, transformă absenţa, vidul, "faptele concrete" în experienţă emoţională şi în noi forme deexprimarea doliului.Așadar, a visa moartea şi durerea protejează împotriva imensităţii suferinţei melancolice şi permite elaborarea urii, a sentimentelor inconştiente deculpabilitate, a idealizării narcisice. Travaliul analitic şi transferul se organizează în jurul viselor; visul şi transferul fac posibil travaliul doliului. Îndrăznesc să cred că povestea analitică ţesută între David şi analistul său vorbește, în egală măsură, atât despre dificultăţile, cât şi despre calităţile legăturii transferenţiale; introiectarea acesteia din urmă permite pierderea obiectului transferenţial şi investirea unui obiect nou al iubirii.