SENTIMENT DE VINOVATIE
Termen utilizat in psihanaliza intr-un sens foarte larg.
El poate desemna o stare afectiva consecutiva unui act pe care subiectul il considera condamnabil, motivul invocat putand fi de altfel mai mult sau mai putin adecvat (remuscarile criminalului sau autoreprosuri in aparenta absurde), precum si un sentiment difuz de degradare morala personala fara legatura cu un act precis si pe care subiectul si-l imputa.
Pe de alta parte, analiza il prezinta ca pe un sistem de motivatii inconstiente, care explica comportamentele de esec, actele de delicventa, suferintele pe care subiectul si le impune, etc.
In acest sens, cuvantul sentiment nu trebuie utilizat decat cu prudenta, impusa de faptul ca subiectul poate sa nu se simta vinovat la nivelul experientei constiente.