REFULARE
A) In sens propriu: operatie prin care subiectul incearca sa respinga sau sa mentina in inconstient reprezentari (ganduri, imagini, amintiri) legate de pulsiune. Refularea se produce in cazurile in care satisfacerea unei pulsiuni - susceptibila prin ea insasi sa produca placere - risca sa provoace neplacere in raport cu alte exigente.
Refularea este deosebit de evidenta in isterie, dar joaca un rol important si in alte afectiuni mentale, precum si in psihologia normala. Ea poate fi considerata ca un proces psihic universal, deoarece se afla la originea constituirii inconstientului ca domeniu separat de restul psihismului.
B) Intr-un sens mai putin precis: termenul refulare este folosit uneori de Freud intr-o acceptiune care il apropie de cel de "aparare"; aceasta pentru ca, pe de o parte, operatia refularii, luata in sensul A, se regaseste cel putin ca un moment in numeroase procese defensive complexe (partea este atunci luata drept intreg), iar, pe de alta parte, deoarece modelul teoretic al refularii este utilizat de Freud ca prototip pentru alte operatii defensive.