PSIHONEVROZA DE APARARE
Termen folosit de Freud in anii 1894-1896 pentru a desemna un anumit numar de afectiuni psihonevrotice (isterie, fobie, obsesii, anumite psihoze), punand in evidenta rolul conflictului defensiv descoperit la inceput in isterie.
O data admisa ideea ca in orice psihonevroza apararea are o functie esentiala, termenul psihonevroza de aparare, care se justifica prin valoarea sa euristica, dispare, in favoare acelui de psihonevroza.