NEAJUTORARE (STARE DE -)
Termen al limbajului comun care are in teoria freudiana un sens specific: starea sugarului, care, depinzand in intregime de un altul pentru satisfacerea nevoilor sale (sete, foame), se dovedeste neputincios in indeplinirea actiunii specifice care poate pune capat tensiunii interne.
Pentru adult, starea de neajutorare este prototipul situatie generatoare de angoasa.