MECANISME DE DEGAJARE
Notiune introdusa de Edward Bibring (1943) si reluata de Daniel Lagache (1956), in elaborarea pe care o da teoriei psihanalitice a eului, pentru a explica rezolvarea conflictului defensiv, mai ales in cura. D. Lagache opune mecanismele de degajare mecanismelor de aparare: in timp ce ultimele au ca scop doar reducerea urgenta a tensiunilor interne, in conformitate cu principiul neplacere-placere, primele tind sa duca la realizarea posibilitatilor, chiar cu pretul unei cresteri de tensiune. Aceasta opozitie este conditionata de faptul ca mecanismele de aparare - sau compulsiile de aparare - sunt automate si inconstiente, ramanand sub influenta procesului primar si tind spre identitatea de perceptie, in timp ce mecanismele de degajare asculta de principiul identitatii de gandire si permit subiectului sa se elibereze in mod progresiv de repetitie si de identificarile ei alienante.