FORCLUDERE
Termen introdus de Jacques Lacan: mecanism specific ce ar fi la originea fenomenului psihotic si care consta dintr-o respingere primordiala a unui "semnificant" fundamental (de exemplu: falusul ca semnificant al complexului de castrare) in afara universului simbolic al subiectului. Forcluderea se deosebeste de refulare in doua sensuri:
    1) Semnificantii forclusi nu sunt integrati in inconstientul subiectului.
    2) Ei nu se intorc "din interior", ci din cadrul realului, in special in cazul fenomenului halucinator.