O metoda de investigare avand ca scop dezvaluirea semnificatiilor
inconstiente ale cuvintelor, actiunilor, viselor, fantasmelor, delirurilor,
simptomelor;
O metoda psihoterapeutica intemeiata pe acest tip de investigare si avand ca
instrumente asocierea libera de idei (a pacientului) si interpretarea
(analistului), pe fundalul transferului (pacientului) si al contratransferului
(analistului);
Un ansamblu de teorii originate in practica de clinica;
Aplicatiile care pot fi dezvoltate pornind de la aceste teorii ori direct de
la notiunile clinice - in cele mai diverse sfere culturale: arta, literatura,
filosofie, politica, societate, mentalitate etc. (asa-numita psihanaliza
aplicata);
O scoala de gandire si o miscare, incluzand curentele freudiste ori
derivate.
Conventional, se considera ca data de nastere a psihanalizei
este 1895, anul aparitiei lucrarii "Studii asupra isteriei" / "Studien über
Hysterie", semnata de Sigmund Freud impreuna cu Josef Breuer. Termenul de
psihanaliza a fost introdus de Freud un an mai tarziu, ca
psycho-analyse, intr-un articol in limba franceza, "Ereditatea si
etiologia nevrozelor" / "L'hérédité et l'étiologie des névroses". In acelasi an,
1896, termenul apare pentru prima data si in limba germana, ca
Psychoanalyse, in "Noi observatii asupra psihonevrozelor de aparare" /
"Weitere Bemerkungen über die Abwehr-Neuropsychosen".
De-a lungul
timpului, Freud a definit in mai multe randuri psihanaliza - precum in
"Psihanaliza si teorie a libidoului" / "Psychoanalyse und
Libidotheorie", 1923: "Psihanaliza este denumirea:
1. Unui procedeu de investigare a proceselor mentale aproape inaccesibile
prin alte metode;
2. Unei metode bazate pe acest tip de investigare pentru tratamentul
tulburarilor nevrotice;
3. Unei serii de conceptii psihologice dobandite prin acest mijloc si care
se dezvolta impreuna pentru a forma progresiv o noua disciplina stiintifica."
Psihanaliza a mai fost numita si "cura prin cuvant" / "talking cure".
