MASOCHISMUL EULUI

Bernard VOIZOT

I - Introducere

       Freud statueaza tendinta masochista a Eului in articolul sau: "Problema economica a masochismului" in momentul in care descrie masochismul moral. El arata faptul ca, spre deosebire de tendinta Supraeului, tendinta masochista a Eului ramane in general ascunsa personalitatii si trebuie dedusa din comportament.
       Prezentarea sa dezvaluie dificultatile curei anumitor pacienti in legatura cu modalitatile lor de reiterare si de investire a durerii. Acest tip de investire poate lua o valoare defensiva sau, dimpotriva, poate sa marcheze apetenta Eului pentru "decadere" constituind un pericol considerabil pentru evolutia tratamentului psihanalitic.
       Termenul de masochism al Eului este mentionat de catre autori ca Andra Green si Benno Rosenberg care adera la o pozitie descriptiva a locului proceselor mortificate din narcisism. Alte publicatii se refera la situatia in care Eul este periclitat. Ma refer in particular la lucrarea Annei Potamianou "Procesul de repetitie si ofrandele Eului".
       Interesul care poarta psihanalistii spre diferitele forme de masochism se justifica prin bogatia continutului lor si prin complexitatea semnificatiilor. In cadrul acestei conferinte nu este posibila o descriere aprofundata a tuturor aspectelor masochismului Eului deoarece acestea privesc toate registrele functionarii sale.
       Astfel, mi-am axat expunerea pe comportamentul masochist al eului sub aspectul sau actional deoarece aceasta implica o modificare a atitudinii psihanalistului. De fapt, tendinta masochista care isi urmareste scopul cauta in elementele cadrului analitic mijloacele de a-l obtine, se produce in contextul regulii fundamentale sau plecand de la activitatea interpretativa a psihanalistului. De altfel, evolutia in transfer conduce la cautarea coexcitatiei determinate de ascendentul si de placerea mortifera gasita in des-legare.
       Masochismul Eului poate fi considerat ca o modalitate comportamentala prin care eul pune la incercare analistul si cadrul analitic in scopul de a obtine raspunsuri actionate care repeta ceea ce a fost trait ca traumatic in momentul esecului instantei parentale tutelare in rolul sau protector.

       Aceasta prezentare a masochismului Eului isi are sursa in conceptiile lui Benno Rosenberg referitoare la masochism. Ele mi-au insotit reflectia asupra pacientilor numiti "borderline" si m-au facut sa stabilesc o paralela cu functionarea mentala a copiilor psihotici, dizarmonici si deficitari.
       Comportamentul pacientilor adulti este marcat prin asocierea suferintei cu activitatile gandirii si cu actiunile. Climatul sedintei devine dificil prin nevoile de stapanire (emprise) in transfer. Interpretarile au deseori ca efect agravarea climatului angoasant si a sentimentului pericolului traite de pacient.
       Instabilitatea copiilor traduce nevoia acestora de a descarca si asteptarea interdictiilor structurante. Clivajele si masochismul Eului se opun capacitatilor acestora de legare si de reprezentare.
       M-am sprijinit de asemenea pe lucrarile lui Andre Green despre negativ si pe lucrarile lui L.Guttieres-Green privind durerea in cadrul functionarii psihice.
       Cercetarile intreprinse de Benno Rosenberg impreuna cu specialisti in psihosomatica au reliefat interesul unei confruntari intre demersurile psihanalistilor in tratarea psihozelor si a celor angajati in tratarea afectiunilor psihosomatice. Recent, cu ocazia Zilelor Centrului Alfred Binet, Gerard Szwec a dezvoltat un punct de vedere care rezerva un loc in cadrul metapsihologiei manifestarilor psihosomatice.
       In sfarsit, Paul-Claude Racamier lamureste, in maniera sa marcat personala, domeniul aparent "tacut" al antioedipului si al incestului unde putem regasi reflexe ale masochismului moral.

II - Punctul de vedere freudian

       In paragraful care descrie masochismul moral Freud arata ca: "Propriul masochism al Eului cere pedeapsa. Punitia vine fie dinspre Supraeu fie din exterior, din autoritatea parental. Sadismul Supraeului este, de obicei, constient, pe cand tendinta masochista a Eului ramane ca regula generala ascunsa persoanei si trebuie sa fie dedusa din comportament".
       Freud pune in legatura masochismul moral cu conduita de opozitie desfasurata in cura, descrisa prin reactia terapeutica negativa. El pune in evidenta aspectul economic al mentinerii suferintei si legaturile sale cu actele si conditiile vietii cotidiene.
       In sfarsit, atunci cand spune "masochismul intinde obrazul acolo unde vede posibilitatea de a primi o lovitura", el semnaleaza anticiparea intoarcerii unei actiuni asupra Eului. Un obiect va raspunde intotdeauna.
       Conceptul de nevoie de pedeapsa trimite cu succes la ceea ce poate fi obtinut de catre obiectele oedipiene ale unui copil rau. Putem lega aceasta de toate dezvoltarile pe care Freud le-a prezentat in articolul sau "Un copil este batut" si care prezinta complexitatea si ambiguitatile pozitiei masochiste.
Cand functiile Eului sunt descrise in termeni de conciliere a instantelor care servesc Eul, relatia cu obiectele a fost desexualizata. Aceasta este calea utilizata pentru a intelege complexul Oedip. Dar Supraeul, conservand caracterele persoanelor introiectate, va putea fi resexualizat. El regaseste, printr-un drum regresiv, toata sexualitatea oedipiana. Astfel se intelege fraza lui Freud: "Prin masochismul moral, morala este resexualizata".
       Pe de alta parte, conduita masochista morala care leaga pulsiunea de distrugere de eu, il pericliteaza. Il citez pe Freud: "pentru a provoca pedeapsa din partea acestui ultim reprezentant parental, masochismul trebuie sa actioneze impotriva a ceea ce convine, se opune propriului sau interes, distruge perspectivele care i se deschid in lumea reala si, eventual, propria sa existenta reala". El ofera, o alta indicatie pretioasa pentru demersul nostru: "Sadismul Supraeului si masochismul Eului se completeaza reciproc si se asociaza pentru a provoca aceleasi consecinte". Miscarea conflictuala si de ascendenta, in care Eul si Supraeul se prind, poate plasa in afara jocului capacitatile de interventie ale analistului.
       In sfarsit, in prima versiune si in adaugirile ulterioare la "Trei eseuri asupra teoriei sexualitatii", Freud ne comunica alte elemente ale conceptiei sale asupra masochismului. Prezentand cele doua aspecte, activ si pasiv, ale sado-masochismului, el constata ca aceste tendinte formeaza cupluri de elemente antagoniste. "Uniunea elementelor antagoniste poate fi raportata la bisexualitatea care uneste caracterele masculin si feminin pe care psihanaliza le inlocuieste frecvent prin pozitia activ-pasiv". El introduce mai departe notiunea de ambivalenta ca o forma de organizare utilizand pulsiuni antagoniste de forta egala.

III - Cecile

       In cazul lui Cecile, masochismul Eului si modul in care s-au tradus in comportament au constituit nucleul problematicii transfero-contratransferentiale prin tendinta la a cerceta pedeapsa pentru o greseala fundamentala care a existat, de a fi animat de o viata psihica proprie. Aceasta se exprima printr-o stangacie relationala care a fost maniera sa de a provoca replica celuilalt, traita transferential ca o autoritate superioara.
       Cecile a venit asadar sa ma vada pentru ca este insarcinata cu al doilea copil.
       Debutul travaliului analitic a fost marcat de intensitatea fricii pe care o incerca saptamanal in ziua in care isi vizita mama. Aceasta urma un tratament neuroleptic important care diminua suferinta unei psihoze delirante.
       Intr-un an, in momentul vacantei de vara, mama lui Cecile a trebuit sa fie din nou spitalizata. Cecile a fost acuzata de catre tatal sau ca ar fi declansat aceasta decompensare prin continutul cartii postale pe care a trimis-o parintilor sai. Ea se simtea tot timpul persecutata si devalorizata de el. El nu a acceptat si nici nu a inteles niciodata dificultatile ei scolare.
       Tatal era un inalt functionar, foarte apreciat pe plan profesional. Dar el isi petrecea serile prin baruri unde risipea banii familiei. Intoarcerile tatalui in stare de ebrietate, in plina noapte, erau traite de catre mica Cecile ca traumatisme insuportabile care ii agravau ura.
       Ea mi-a impartasit vise a caror importanta am sesizat-o ulterior. Aceste vise condensau amintirile si se legau de comportamentul sau masochist. De exemplu, intr-o zi a visat un accident. Un automobil s-a urcat pe un zid. Cecile s-a apropiat si s-a gandit ca trebuie sa caute ajutor. Ea s-a indreptat spre o cabina telefonica. Politistii au revenit si i-au spus ca fara indoiala nu se poate face nimic.
       Ea asociaza acest vis cu un accident in care ar putea fi implicati parintii ei si vede in el dorinta ei latenta pentru moartea mamei. Ea ii reproseaza de fapt ca s-a lasat antrenata in nebunie.
       In ceea ce ma priveste, fac legatura cu accesul somnambulic in care ea se regasea in plina noapte pe un zid. In ajun ea si-a prins cateva degete intr-o usa. Avea patru ani. Aceasta scena care a luat mai tarziu valoarea unei amintiri-ecran in cura, condenseaza deodata terorile sale nocturne si angoasa declansata de zgomotele care traduceau intoarcerea tatalui in plina noapte.
       Intr-un alt vis ea evoca apartamentul parintilor sai care asteptau un copil. Prin acest vis ea recreeaza un cuplu parental unit si le da un al treilea copil. Ea accepta dificil sa vada sensul reparator deoarece, constient, ea simte inca din plin ranchiuna in ceea ce-l priveste pe tatal sau si ura amestecata cu ingrijorare pentru mama sa Totusi, acest vis traduce o dorinta latenta deoarece, doi ani mai tarziu, ea decide impreuna cu sotul sau sa aiba al treilea copil.
       Am fost martorul si altor oscilari intre comportament si reprezentare in vis. Acestea, prin legaturile pe care le creeaza, contin o parte a miscarilor pulsionale, cealalta parte trebuind descarcata prin comportamentul masochist
       In transfer s-a conturat o fantasma.
       Cecile crede ca si-a oferit suferinta din copilarie pentru a o ajuta pe mama sa pierduta. Aceasta formula condenseaza o parte a transferului si a trecutului sau.
       Intr-adevar, atunci cand avea 6 ani, mama sa a fost din nou spitalizata, pentru o perioada lunga, la psihiatrie. Jenata, familia sa a ascuns aceasta spitalizare. Timp de un an Cecile nu a primit nici o veste de la mama sa.
       Familia a decis asadar sa le incredinteze pe cele doua surori bunicii materne. Dar aceasta s-a lasat prinsa intr-un fel de vagabondaj atunci cand a trait cu cele doua fetite intr-o statiune balneara eleganta, aproape de Atlantic.
       In numeroase reprize, sub pretextul unei constipatii, bunica lui Cecile ii administra fortat clisma. In transfer Cecile redescopera excitatia erotizarii anale prin bunica sa. Ea trezeste de asemenea frica, angoasa extrema ca nu va putea retine clisma. Ea arata cat de rusinata se simtea de a fi acceptat placerea anala pe care i-o procura bunica; rusinata si ambivalenta rontaia biscuitii pe care aceasta i dadea la gustare.
       Sora sa mai mare a protejat-o cand au fost, dupa aceea, plasate intr-un internat.
       Ea are sentimentul ca ii datoreaza viata sa psihica. Sora sa vorbea si gandea pentru amandoua. In transfer, acest sentiment de dependenta a fost foarte dificil de elaborat. Ea descopera putin cate putin capacitatea sa de gandire in exteriorul Eului fara sa se teama ca as fi afectat de asta si ca aceasta fantasma ar declansa o conduita masochista.
       La inceput Cecile parea rigida in exprimarea transferului homosexual. De fapt, toata miscarea agresiva in raport cu mama sa era puternic incarcata de culpabilitate. Dimpotriva, schimburile mai tandre intre mama si fiica declanseaza o reactie ostila a tatalui care se simte exclus, abandonat.
       Un moment important al travaliului analitic a constat in interpretarea sadismului sau. Aceasta aparu in forma unui sadism inchegat pentru a rezista la perturbarea de la finalul sedintelor. Ea utiliza imaginea blindajului. In expresia "a te blinda", ea condenseaza reprezentarile sadismului si cele ale motricitatii incremenite, retinute.
       Miscarile insight-ului au fost adesea dureroase. Intr-adevar, fiecare descoperire de noi aspecte ale functionarii sale psihice declanseaza o replica brutala. Ea reinvie cuvintele tatalui sau: "tu nu trebuie sa stii". Aceasta se refera in acelasi timp la absenta mamei spitalizata la psihiatrie, la continutul ratacirilor nocturne paterne sau la ceea ce atingea conflictele descendentelor familiale intre ele.
       Un viraj se produce in momentul decesului bunicii sale.
       Cu aceasta ocazie ea s-a regasit cu o verisoara a mamei sale, Irene, care i-a spus cate ceva despre familia sa. Aceasta i-a propus apoi revederea. Cecile a ezitat cateva saptamani, a prins curaj si a acceptat intalnirea data de Irene. Ei i s-a confirmat astfel ca tatal sau a pus in pericol situatia financiara familiala pe perioada anilor de alcoolism, timp in care el isi cheltuia salariul in lungi iesiri nocturne. Situatia era atat de degradata incat mama lui Cecile a vrut sa il puna sub control judiciar.
       Cecile a aflat ca tatal sau, tanar si stralucitor administrator fusese numit prea repede pe un post important. Aceasta promovare avea sa trezeasca culpabilitatea legata de decesul fratelui sau mai tanar. La sfarsitul razboiului, in primavara lui 1945, acest frate a murit prosteste intr-o confruntare cu germanii. Familia tatalui Cecile-ei considerase ca acesta nu ar fi trebui niciodata sa-l lase pe fratele sau sa se lupte. In cursul acestei perioade Cecile indrazni sa o intrebe pe Irene din ce in ce mai multe. Ea a aflat ca descendenta sa familiala a fost pusa sub tacere atunci cand tulburarile mamei sale au devenit cunoscute.
       Intr-o alta zi ea a putut sa o intrebe pe mama sa care a lasat sa-i scape fraza urmatoare: "Sarmana mea micuta...tu esti aici...Daca mi-as fi urmat dragostea, tu nu te-ai fi nascut".
       Irene i-a aratat atunci ca nasterea sa a marcat submisivitatea mamei sale in fata propriei ei mame care se opusese ca mama Cecile-ei sa se desparta de sotul sau.
       Eu am inteles astfel ca aceasta, devenind nebuna, avea sa-si lase fiica in mainile bunicii. Ea disparea din rolul sau matern. Miscarea masochista a Cecile-ei a venit deci sa continue submisiunea maternala si confirma absenta unei instante paternale protectoare.
       Cecile a continuat reconstructia trecutului sau.
       Intr-o zi, in sedinta, ea lua o perna care ii era la indemana si si-o aseza pe burta. Ea spuse "eu cred ca am fost un bebe pe dinamita". Ea facu gestul unei explozii si luand cunostinta de imaginea pe care a creat-o rase.
       Irene i-a confirmat ca prezenta sa "a fost dinamita".
       Irene a asistat la botezul sau. Cum Cecile plangea in bratele mamei sale, ea i-a fost smulsa din brate. Bunica si nasa Cecile-ei au avut discutii pentru a stabili cine o va tine in timpul botezului.
       Intalnirile cu Irene i-au permis sa o auda vorbind de mama sa care a fost o tanara fermecatoare. Ea avea talent la pictura. Dupa ce a obtinut diploma in drept, ea l-a cunoscut pe viitorul sau sot, tanar inspector de finante. Acest cuplu a avut mai intai o prima fata. Tatal fiind delegat in teritoriile de dincolo de mare, a fost plecat singur pentru ca sotia sa ramana cu noul-nascut la Paris langa mama sa. In aceasta perioada el avea sa fie coplesit de farmecele sotiei unui industrias.
       Pentru a-si reintalni sotul, mama Cecile-ei a luat vaporul impreuna cu mama sa si cu bebelusul. Pe durata calatoriei ea avea cat pe ce sa cedeze avansurilor unui tanar ofiter de marina.
        Relatiile din cuplu au ramas dificile.
       Cateva luni mai tarziu mama Cecile-ei a fost desemnata sa organizeze o receptie oficiala, in momentul in care se imbraca pentru a-si lua in primire rolul de stapana a casei, ea a primit o telegrama prin care se anunta decesul tatalui sau. A incetat sa se mai imbrace, s-a asezat pe pat, ramanand mult timp deprimata si nu a putut sa apara la receptie.
       Dupa Irene totul fusese oprit brutal pentru mama Cecile-ei.
       Cu toate acestea, un an mai tarziu, ea a nascut-o pe Cecile.
       Cecile a rarit dupa aceea intalnirile cu Irene. Ea avea mai putin nevoie sa o asculte. Aceasta distantare realizeaza un fel de punere in latenta a trecutului sau. In sedinte, in anii urmatori, Cecile sau eu am facut aluzie la Irene. Relatarea sa putea fi unita cu anumite elemente ale miscarii transferentiale.
       Aceasta istorie a constituit un fel de urzeala introducand un tert element pentru istorisirea vietii Cecile-ei. Ea a reusit de altfel sa dateze mai bine diferitele momente ale vietii sale.
       Apoi ea si-a putut schimba munca si a putut sa imparta cu o colega responsabilitatea unui serviciu de administratie.
       Ea a trait ca o recompensa personala reusita fiicei sale care a sustinut cu succes o lucrare de licenta la Facultatea de Litere.

IV - Aspecte metapsihologice

       Masochismul, ca un amestec de placere si suferinta, constituie acel aliaj care ia diferite forme, de la ceea ce este "mai mortificat", caz in care distructivitatea este masiva, la ceea ce este mai subtil, unde se gaseste o nota de perversiune masochista ca in jocurile de seductie.
       Legand cantitatile de afect de durere si de placere, acesta permite continerea a doua valente opuse si face posibila, mai tarziu, investirea ambivalenta a obiectului care este fructul coexistentei reprezentarilor contradictorii unite dialectic.

A) Durerea in functionarea Eului.

       Numeroase lucrari au unit afectele dureroase si dificultatile de abstractizare, suferinta si gandire¹.
       Durerea confera un indice de adevar in comportamentul masochist. Ea confirma, pe de alta parte, realitatea actiunii petrecute cu referinta la un tert. Spre deosebire de trairile incestuoase si incestuale cat si de trairile psihotice in care exista o abolire a perceptiei dureroase, durerea este un reprezentant al tertului. "Dvs., eu, durerea mea (cea pe care dvs. mi-o dati)".
       Ea antreneaza un anumit nivel de perceptie al functionarii psihice. Existenta sa este o proba concreta a continuitatii vietii psihice cand este perceput riscul pierderii. Durerea poate fi inteleasa ca mijloc ce utilizeaza Eul pentru a avea cunostinta de functia sa de legatura.

B) Masochismul Eului constituie o defensa in comportament si ia valoarea unei regresii

       1) Comportamentul masochist al Eului implica un tip de raportare la realitatea care asociaza investirea particulara a motricitatii amestecand activitatea cu pasivitatea si reducerea drumului halucinator pentru realizarea satisfacerii.
       Comportamentul devine asadar o urzeala asupra careia psihanalistul poate lasa functionarea sa asociativa sa-si urmeze cursul in ciuda dificultatilor antrenate prin relatia de ascendenta in cadrul careia el este obiectul in transfer.
       Aceasta defensa in comportament poate fi considerata ca o regresie datorata retrairilor oedipiene. Dar aceasta regresie merge dincolo de Oedip si de complexul castrarii. Ea traverseaza registrul genital si pregenital merge de la Oedip la antioedip cu stergerea diferentei intre sexe si dintre generatii si supunere dureroasa la puterea unui obiect sadic pregenital.
       Dimensiunea anala a masochismului condenseaza aceste registre.
       Analitatea in relatia sado-masochista poate fi descrisa ca functionarea unei zone erogene intermediare intre interior si exterior, unind motricitatea si perceptia. Ea este sediul reprezentarilor vagi si confuze cu procesele de condensare cand ea este investita ca mod de juisare suprima diferenta intre sexe si realizeaza reintoarcerea la identificarea primara. Analitatea este locul ambiguitatii (in sensul in care P.C. Racamier a pus-o in valoare) deoarece, ea leaga reprezentarile opuse. Travaliul analistului consta deci in aplicarea capacitatilor sale de diferentiere unui material verbal si actiunii ambigue.

        2) Masochismul Eului permite evitarea angoasei de castrare pe cai complexe.
       Expresia masochista este o maniera de a ocoli interdictia legata de Oedip; Eul utilizeaza argumentul imaturitatii sale pentru a nu i se reprosa responsabilitatea actelor asociate.
       El nu poate exersa functiile reglatoare asteptate de instantele sale deoarece, el dovedeste prin comportamentul sau ca nu are calitatile care i-au fost cerute.
       Eul masochist care cauta sa se pedepseasca este Eul placerii pulsionalitatii infantile non-simbolizate : un Eu care nu se conduce dupa normele sociale si care isi permite manifestarea pulsiunilor sale partiale. Sigur de obtinerea pedepsei si platind dinainte prin suferinta, Eul masochist descalifica in felul acesta interdictiile. El gaseste astfel un mijloc de realizare a satisfacerii prin comportament care scapa influentei Supraeului.

       3) Atunci cand masochismul Eului este legat de pierderea parintilor protectori, Supraeul sadic este obiectul persecutor care ii inlocuieste. Eul creeaza disparitia acestuia, accepta sa depinda de el si sa i se supuna exigentelor.
       Pentru J.L. Donnet, nevoia de pedeapsa aliaza primejdia unei suferinte absurde postuland prezenta unei autoritati tutelare care face, din pedeapsa, consecinta unui pacat.
       Dar Eul poate utiliza, de asemenea, o alta conduita pentru retinerea obiectului. Comportamentul sau masochist este destinat obiectului pentru pastrare. Eul ofera inferioritatea sa, admiratia sa si inclinatia sa la a fi batut, dominat.

C) Masochismul Eului ca defensa actuala

       In calitate de conduita "actuala", el antreneaza o contrainvestire care reduce partea refularii in economia libidinala. Pe de alta parte el se opune slabiciunilor par-excitatiilor si este constrans la a nu se intrerupe niciodata.
       Masochismul eului poate, de asemenea, sa constituie o tranzitie spre instaurarea altei modalitati defensive. Atunci cand, in timpul travaliului analitic, Eul organizeaza o fobie, se produce o evolutie pentru ca exista o pedeapsa si o anticipare. Eul leaga durerea de investirea unei reprezentari sau de prezenta unui obiect si va cauta sa il evite.

D) Aspectele traumatice

       Esecul instantei tutelare protectoare este o forma particulara de pierdere a obiectului la care Eul reactioneaza printr-un comportament masochist. Aceasta instanta nu mai indeplineste rolul sau protector si interdictiv impotriva a ceea ce raneste narcisismul, continuitatea Eului in functia sa de legare.
       In momentul neajutoratii declansate de pierderea obiectului protector tutelar, recurgerea la un comportament masochist cauta sa provoace o reactie sadica a obiectului pentru a crea un conflict sado-masochist instaurand o permanenta prin repetitie.
       In transfer, caracterul repetitiv al comportamentului masochist organizeaza haosul legat de perturbarile modalitatilor investirii care au succedat consecintelor esecului instantei tutelare.
       Acest aspect traumatic este deosebit de expresiv atunci cand unul dintre parinti a prezentat tulburari psihice grave si a trebuit spitalizat. Si alte circumstante pot fi luate in considerare : decompensarea unui alcoolism, aparitia de conduite delincvente si tot ceea ce se refera la domeniul relatiilor incestuoase. Traumatismul poate fi reprezentat fantasmatic ca fapta prin care parintii nu au putut impiedica moartea sau nebunia unui membru al familiei sau propria lor disparitie brutala.
       In situatiile incestuoase ei au renuntat la functia de instanta interdictoare in favoarea folosirii copilului pentru propria lor satisfacere sexuala.
       In exemplul pe care l-am ales pentru prezentare, esecul parental cu descalificarea persoanelor, subversiunea pozitiei autoritatii avand in vedere abuzul sexual au antrenat o descalificare a Supraeului in aspectele sale oedipiene interdictive. El pierde asadar legitimitatea statutului sau de instanta si expresia puterii sale devine sadica.
       Cand Supraeul se resexualizeaza, el se conduce conform primatului placerii sexualitatii infantile si poate lasa liber cursul miscarilor pulsionale arhaice comportand aspectele penetrante sau vampirizante, agresand corpul si sexul.
       Atunci cand Eul resexualizat se pierde in Sine, trebuie sa vedem faptul ca pulsiunea de moarte, in forma sa suficient intricata prin obiect, permite rediferentierea sa si cea a Supraeului ca instanta oedipiana si desexualizarea lor. Este vorba despre toata importanta efectului retroactiv in dimensiunea diacronica a travaliului analitic.

V - Travaliul psihanalistului

       Cu pacientii "borderline" care conserva sechelele narcisice ale traumatismelor trecutului, analistul adapteaza cadrul si permite intricarea pulsiunii de moarte. Cand suporta expresia afectelor mortifere si mentine permanenta investirii sale fara conduita de replica, el traduce capacitatea sa de neutralizare a destructivitatii. Mai mult, interventiile sale vizeaza sa dea acestei situatii in care Eul nu isi mai manifesta insusirile sale de legare, o semnificatie pe care o poate interioriza.

A) Ascultarea, constituirea cadrului analitic (J.L. Donnet)

       Este o ascultare adaptata datorita atentiei care poarta analistul spre functionarea Eului in legatura cu comportamentele. Interventia referitoare la comportamente se enunta aparte de actiune, in cazul in care ne putem dispensa de o interventie imediata. Aceasta ii confera un aspect narcisic acceptabil de catre Eu care se simte privit si recunoscut. Este vorba de o atentie binevoitoare si intricanta.
       Acest mod de ascultare permite punerea in functiune a unei pozitii analitice. In cartea sa "Divanul bine temperat", Jean-Luc Donnet propune expresia "sit analitic" pentru a da o reprezentare locului intalnirii analitice care permite inscrierea istoriei acestor descoperiri succesive si subiectivante, care confera o nota de subiectivitate intr-o structura diacronica deschisa. El atribuie acestei intalniri o dimensiune speculara si o leaga de evolutia procesului analitic. Notiunea de "sit" face referire la burta (giron) mamei si la ansamblul elementelor care intervin in procesul analitic.

B) Locul identificarii in functionarea psihanalistului care linisteste si construieste istoria pacientului permitand crearea tranzitionala a unei povestiri.
       Eu ma situez in prelungirea lucrarii lui Jacques Hochmann inclusa in lucrarea sa intitulata "Consolarea".
       Psihanalistul linisteste si pacientul interiorizeaza progresiv aceasta functie linistitoare, si aceasta prin conflictualitatea transfereatiala. Supraeul sadic pierzandu-si influenta, Eul se simte autorizat sa se satisfaca intr-o activitate de valoare narcisica.
       Psihanalistul construieste. El diferentiaza reprezentarile in functie de timp si spatiu, in functie de sursa lor. El introduce tertul.
       Constructiile psihanalistului creeaza, in apres-coup, o poveste despre traumatism. Pe tot parcursul acestui travaliu sunt evocate formularile succesive ale traumatismului. Reluarea lor in secvente asociative diferite este o ocazie pentru schimbarea punctului de vedere. Notand schimbarile, modificarile expunerii, introducand diferentele, analistul face posibila distantarea de repetarea identica.

C) Perspectiva diacronica

       In cursul travaliului analitic atentia psihanalistului se indreapta asupra momentelor actualizarii fara distantare. El isi asuma asadar rolul de par-excitant. Orice interpretare imediata a comportamentului masochist are valoarea unui raspuns coexcitant. Aceasta interpretare se va face la distanta integrandu-l in miscarea de subiectivare care constituie incursiunea pacientului in propria sa istorie cu prezenta psihanalistului aflat alaturi de el. Dar pentru a face acest lucru trebuie, in primul rand, ca pacientul masochist sa fi probat fiabilitatea analistului sau ca instanta tutelara protectoare, nelasandu-se condus de miscarile care pot fi traite in  terapie ca echivalenti incestuosi sau ca interventii intruzive.
       Atunci cand analistul se plaseaza ca interdictor al excitatiei, el mentine diferentierea spatiilor psihice si reperele temporalitatii. Mentinerea diferentierii topice realizeaza o functie auxiliara a eului.
       Dupa o anumita perioada, in timpul careia interesul pacientului s-a axat pe functionarea psihanalistului, pacientul isi permite sa fie curios asupra propriei sale istorii si cauta sa reconstituie episoadele traumatice. Haydee Faimberg a mentionat necesitatea acestui timp prealabil inaintea reconstituirii trecutului familial.
       Actul de expunere a traumatismului prin pacient prinde, in temporalitatea curei, o valoare de amintire ecran, atunci cand este suficient desexualizata.
       Cu timpul expunerea episoadelor trecutului este repetata prin modalitati de naratiune diferite. Ele se amesteca in evenimentele vietii curente ceea ce diminueaza caracterul lor excitant.
       Atunci cand se restabileste un obiect intern suficient de fiabil, se poate desfasura un proces analitic in care interpretarea transferentiala imitativa intra in drepturi.
       El se sprijina asadar pe aceasta neo-istorie care constituie punerea in comun a trecutului impreuna cu psihanalistul. Aceasta neo-istorie se interpune intre trecutul traumatic si prezent. Ea da pacientului posibilitatea de a se "deplasa printre evenimente conform categoriilor temporale si spatiale: inainte, in timpul, dupa, aici, altundeva. Capacitatea de a temporaliza istoria constituie unul dintre aspectele majore ale procesului de subiectivare. Ea restabileste Eul in statutul sau de instanta autonoma fara a mai depinde de un Eu auxiliar chiar daca se sprijina inca pe acesta.
       Regasind calitatile obiectului el reconstituie o instanta protectoare. Supraeul nu mai interzice pentru satisfactia sadica personala, ci in interesul Eului.
       Evocarea sub diverse forme a momentelor travaliului analitic constituie o urzeala facuta de amintirile ecran mai mult sau mai putin legate intre ele. Functia lor este de a servi punctele de legatura ale reprezentarilor derivate din complexul de castrare si din complexul Oedip. Celelalte sunt indeosebi legate de reprezentari autoerotice.
       Pacientul dobandeste atunci constiinta ca reprezentarile verbale de care dispune pentru a denumi miscarile sale pulsionale sunt in corespondenta cu cele pe care le enunta analistul. Interpretarea analistului este vehiculata prin reprezentari verbale tranzitionale.
       Asadar, cuvintele analistului nu sunt mai mult decat reprezentari-obiecte penetrand Eul ca o injectare de afecte mortifere, destructoare a legaturilor existente. Din contra, in aceasta activitate interpretativa, este vorba de o punere in reprezentare a transferului in care prezentul actual este legat de trecutul traumatic de-a lungul trecutului comun alcatuit din parcursul evenimentelor traumatice cu conflictualitatea transferentiala, ca fundal.

VI - Nucleul masochist al eului

       Ilustrand clinic faptul ca travaliul analitic permite o reducere a masochismului moral in avantajul masochismului feminin si al masochismului erogen primar, este posibila evidentierea transformarilor care leaga diferitele forme de masochism si a modificarilor contra-investirilor respective. Aceasta cere dezvoltari mai ample.
       Vreau sa insist, pentru a conchide, asupra importantei pe care trebuie sa o acordam nucleului masochist al Eului care poate fi definit ca un mod de functionare masochist bine temperat.
       El include: masochismul moral in planul de respectare a regulii; placerea sexuala genitala a masochismului erotic feminin²; masochismul erogen primar care leaga pulsiunea de moarte si libidoul.
       Prin capacitatea sa de legare si prin suplete, el permite supunerea in fata Supraeului, adaptarea la realitate si, de asemenea, creativitatea. Astfel, nucleul masochist asigura calitatea functionarii Eului, continuitatea sa si capacitatea sa de imbogatire.
       Acesta este nucleul masochist al Eului care leaga intre ele, in apres-coup, experientele traite in functionarea zonelor erogene, in motricitate si in perceptie.
       Evolutia diacronica a nucleului masochist al Eului face posibila integrarea unei cantitati sigure de investire a motricitatii asupra modului activ de influentare si, pe de alta parte, a unei cantitati de masochism feminin unde satisfactia consta in a recepta.
       Nucleul masochist este constituit din urzeala temporalizata legand reprezentarile analitatii suficient desexualizate care leaga fara a lipi si separa fara a rupe. Asigura astfel functiile esentiale ale Eului, anume: a diferentia si a lega.
       Dimensiunea diacronica a constituirii nucleului masochist al Eului este la originea functiei sintetice a Eului care creeaza reprezentarea condensand istoria sa. Ea permite a spune "Eu" si a efectua actele de simbolizare si de abstractizare constituind limbajul si intervenind in invatarea cognitiva.

VII - Perspective

       Acest punct de vedere, enuntat cand se face referire la cazurile particulare in care traumatismul a lasat urme care constrang Eul la o defensa masochista impotriva distructivitatii, permite sa se dea un sens momentelor din curele analitice in care procesul de simbolizare este o defensa.
       Comprehensiunea conduitelor masochiste ale Eului in corelatie cu un esec al instantei tutelare protectoare ne da un motiv de a continua reflectia despre actiune in cadrul sedintei. Ea permite astfel analistilor largirea campului travaliului lor de contratransfer cu manifestarile de comportament care se preteaza la perlaborare.
       Psihanalistii care accepta admiterea actuala a adultilor tineri in dificultate sunt sensibili la lipsa capacitatii lor de a organiza conditiile materiale si continuitatea investirii necesare la instaurarea unei situatii analitice.
       Evolutia practicii analitice in functie de aceste noi cereri invita la o atentie crescuta asupra diferitelor aspecte ale implicarii analistilor in constituirea cadrului. Aceasta trecere printr-o cunoastere mai aprofundata a raporturilor respective care se instituie intre diferitele registre ale functionarii defensive celei mai elementare a Eului.
       Aceste perspective de cercetare sunt deschise prin lucrarile despre clivaje, masochism, inhibitie care iau in considerare dimensiunea actuala a defenselor, raportul lor cu traumatismele si capacitatile Eului de a organiza modalitati defensive mai putin constrangatoare in apres-coup.
       In aceasta optica, notiunea de masochism al Eului constituie un concept metapsihologic fecund.

Traducere din limba franceza de
Brindusa POP si Corneliu IRIMIA

---

1. Ma refer in particular la primele intalniri de la Aix (1982) a caror tema era "suferinta, placere si gandire" si la contibutiile reunite in numarul din R.F.P. intitulat "Durerea si suferinta psihica"
2. In conceptia pusa in valoare de J. Schaeffer, masochismul erotic feminin permite introiectarea de mari cantitati de libido in Eu.