COMENTARIU DESPRE PREZENTAREA LUI TOMAS BOHM
"SARA IN AL PATRULEA AN DE ANALIZA"

John STEINER

        Relatarea detaliata si clara a Dr. Bohm asupra sedintei sale ne permite sa comparam diferite tipuri de abordare psihanalitica. Cred ca stilul meu de lucru difera de al sau, intr-un mod radical, prin importanta pe care o dau eu analizei transferului: am de asemenea tendinta sa acord o mare atentie si efectului produs de problemele si apararile pacientului asupra atmosferei analitice si, in special, asupra capacitatii analistului de a functiona liber si in mod constructiv.
        Dr. Bohm spune ca modalitatea in care prefera sa lucreze este cea in care el asteapta "inainte de a interpreta transferul, sa apara indicii din mine sau din zona inconstienta a pacientului,". In contrast, stilul meu de a aborda materialul unui pacient consta in concentrarea atentiei asupra transferului si in incercarea de a-mi folosi perceptia mea asupra starii afective a sedintei, asupra evenimentelor din fundal, cum ar fi modificarile de programare, precum si asupra contratransferului meu, incercand sa interpretez continutul unei sedinte cat mai mult posibil in termeni de transfer. In plus, mie imi place sa dau o mare atentie setting-ului analitic, care ofera un fundal de stabilitate, in raport cu care astfel de tipuri de disruptii pot fi identificate. Eu sunt, prin urmare, unul dintre acei analisti pe care Dr. Bohm ii descrie ca "ghicind, deducand sau chiar pretinzand ca problema de moment a sedintei o reprezinta transferul".
        Dr. Bohm a fost foarte constient de presiunea exercitata asupra lui de catre un transfer puternic erotizat. Pacienta sa era o persoana care asculta si pandea dovezi ale unor greseli, atat de tipul intruziunii, cat si de cel al abandonului. Pe ea o preocupau barbatii care abuzeaza femei, dar avea resentimente si fata de faptul ca mama sa nu-i vorbea deschis despre copilarie si ca era secretoasa, in special cu referire la tatal sau. Cred ca acest lucru are o oarecare rezonanta asupra materialului sedintei in care Sara este foarte preocupata de faptul ca atat partenerul cat si analistul sau se comporta ca si cum totul este normal, in vreme ce ea banueste ca exista ceva ce nu este in regula.
        Un pacient cu acuzatii de acest gen le va dirija inevitabil catre analist si va face deosebit de dificil pentru acesta sa adopte o pozitie de neutralitate analitica. Pacienta se infatiseaza pe sine drept victima unui scenariu cu adevarat ingrozitor, in care banuiala de abuz nu poate fi nici confirmata dar nici negata, iar dorinta sa de a clarifica ceea ce s-a intamplat este frustrata, ascunsa in spatele unei fatade de secretuozitate. Daca analistul accepta sa analizeze aceasta situatie la modul serios, el trebuie sa tina cont de diferitele posibilitati existente, care se intind de la o extrema, in care pacienta este victima, pana la cealalta, in care ea este cea care comite false acuzatii, incluzand si toate nuantele de umbre si responsabilitati aflate intre cele doua situatii.
        Sara este preocupata atat cu tatal sau in postura de persoana abuziva, cat si cu mama sa, in calitatea de observator care nu reuseste sa o protejeze si se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
        Din perspectiva mea, este aproape imposibil sa se examineze aceste aspecte dincolo de transfer, acolo unde avem la dispozitie doar relatarea pacientului asupra situatiei si unde presiunea acestuia asupra analistului de a fi partinitor determina la acesta o judecata inevitabil perturbata.
        Cred ca, in acest material, se poate observa ca asupra analistului se transfera atat figura mamei cat si cea a tatalui, analistul fiind suspectat uneori de a o abuza dar, alteori, aparand in postura de martor la ceva in neregula care se intampla si pe care nu reuseste sa-l clarifice. Chiar si in transfer, este dificil de a stabili un punct de vedere echilibrat, acest lucru necesitand o indelungata si rabdatoare munca de elaborare a momentelor recurente de posibila secretuozitate sau de posibil abuz. Speranta n-ar fi atat ca problema sa fie pana la urma rezolvata, ci ca pacienta sa reuseasca sa scape din inchisoarea suferintei, sa-si faca doliul dupa pierderea obiectelor sale ideale si sa-si recapete vitalitatea si capacitatea de dezvoltare. O astfel de elaborare este adesea foarte dificila, atat pentru pacient cat si pentru analist, fiecare dintre ei putand sa fie pus in situatia de a se confrunta, in mod individual, cu adevaruri neplacute despre ei insisi. Cand fanteziile erotizate de abuz - in acest caz evocand analistul care-si violeaza pacienta pe la spate, ii prinde capul in menghina de fier a scaunului, sau ii baga cu forta penisul in gura - sunt exprimate explicit, nu cred ca analistul trebuie sa ramana tacut si sa se comporte ca si cum totul ar fi normal, ci ar trebui sa se intrebe daca el nu este intr-adevar vinovat de acte care ar fi putut sa trezeasca astfel de sentimente. Chiar daca credem cu sinceritate ca nu s-a petrecut nici un fel de acting-out grosier, exista o mie de modalitati prin care analistul poate folosi cuvinte sau gesturi care ar putea sa fie simtite drept intruzive, lipsite de respect sau ca pe ceva bagat cu forta pe gatul pacientei.
        Cred ca aceste variante de abuz pot fi interpretate catre pacienta in calitatea de trairi ale sale, fara a nega insa posibilitatea ca ele sa se fi petrecut cu adevarat, mai ales atunci cand exista astfel de momente care pot fi examinate cu precizie. Numai daca posibilitatile de acest gen sunt luate in serios, se poate astepta ca pacienta sa adopte si ea o perspectiva la fel de serioasa asupra rolului pe care-l joaca ea insasi in respectiva interactiune. Un aspect esential al unei astfel de examinari implica ascultarea perspectivei pacientei asupra a ceea ce s-a intamplat si luarea in serios, nu numai a opiniilor sale constiente, ci si a reactiilor inconstiente, care apar adesea in materialul ce urmeaza dupa un anumit eveniment sau dupa o interpretare.
        As aborda in aceasta modalitate redarea inceputului sedintei cu Sara, unde concentrarea pe setting si pe implicatiile sale asupra transferului m-au facut sa fiu interesat de efectul sedintelor contramandate si de calendarul pe care-l avea in mana analistul cand si-a intampinat pacienta. Cred ca Sara avea impresia ca analistul nu era deschis fata de ea, ascunzandu-si intentiile, planurile sau atitudinile, comportandu-se ca si cum nimic neobisnuit nu s-ar fi petrecut. Referirea ei la Bill, care a imbratisat-o ca de obicei, desi ea credea ca el planuia s-o paraseasca, ca si faptul ca Bill se purta normal, in vreme ce ea se astepta sa cada bomba, cred ca reprezinta anxietatea ei persistenta care fusese reactualizata in sedinta. Presupun ca ea se astepta ca si analistul sa arunce o bomba de acest gen. La un prim nivel, bomba ar fi putut fi un anunt de schimbare a programarii dar, la un nivel mai profund, niste indicii cum ca lucrurile, asa cum erau, nu pot continua la infinit.
        Cred ca, atunci cand analistul a reasigurat-o ca era vorba "doar de vinerea viitoare", ea s-a convins ca el ii ascundea intentiile sale adevarate si a incetat sa mai asculte. In acelasi timp, ea ii comunica ce anwme se petrecea prin descrierea unei reactii similare din week-end. A spus ca, dupa masa, s-a simtit obosita si "...acum de asemenea, simt stresul, imi pierd sirul gandurilor, ma simt ca o cartela veche si stricata de computer. Lipsesc unele gauri de procesare. Nu inteleg ce spun oamenii. Cand fiica mea sau colegii imi vorbesc, nu pot sa-i urmaresc. Trebuie sa fie din cauza stresului..." A ramas neclar daca aceasta stare a rezultat din anxietate, sau din faptul ca ea nu voia sa se confrunte cu realitatea pierderii pe care ar fi creat-o bomba imaginara.
        Visele care urmeaza mi se par relevante in raport cu intrebarea ce ar putea reprezenta bomba anticipata de ea. In primul vis, Bill a venit sa se casatoreasca cu ea dar fara sosete sau fara pantofi. Aceasta pare sa fie in consens cu gandul ca ceva, care era tratat drept normal, era in neregula. Toate celelalte, in afara de acest aspect, pareau sa fie in regula. Bill se descurca cu casatoria, dar ea il simtea ca protesteaza si ca este nemultumit de ea. Prietenul sau Max isi gasise o alta femeie, care a ramas gravida, dar Sara se gandea ca Bill ar putea sa-si planifice s-o paraseasca pe ea pentru altcineva, care ar putea sa-i faca un copil.
        Ce ar putea sa reprezinte aceasta in transfer? Putem sa ne imaginam o multime de fantezii, la diferite niveluri, incluzand cateva in care analistul devine unul dintre barbatii de la care pacienta se astepta sa abuzeze si sa exploateze femeile. Eu nu m-as simti destul de sigur sa spun ceva precis despre aceste fantezii, dar as interpreta ca ea se teme ca analistul este dezamagit de ea si ca se gandeste ca ar prefera sa fie cu o alta persoana, mai satisfacatoare. Poate ca acest gand s-ar putea corela cu cele doua vineri ratate si cu felul in care ea il vedea pe analist comportandu-se normal, dar ascunzandu-si aceste ganduri. Am insa in minte si posibilitatea unei experiente anterioare, poate cu tatal sau, sau chiar de mai devreme, inca din relatia primara cu mama sa, cand bomba a reprezentat o traire de pierdere, de genul celei care ar fi putut sa aiba loc la intarcat si, mai tarziu, la nasterea fratelui sau.
        Pierderea pare intodeauna sa fie in legatura cu cele doua evenimente primare ale nasterii si mortii, nasterea unui alt copil fiind asociata cu moartea unui obiect posedat anterior, la care acum trebuie sa se renunte si sa se faca doliu dupa el. Cred ca Sara incerca sa evite a se confrunta cu acest gen de experienta in analiza sa si se temea probabil ca, intr-o zi, analistul va protesta asa cum a facut-o si Bill si va termina tratamentul. In acelasi timp, in sinea mea, as pastra si posibilitatea ca Sara sa fie cea care ar dori sa protesteze si sa-si asume riscul de a se elibera de dependenta de analiza. In cel de al doilea vis, cred ca putem evidentia un conflict in interiorul pacientei, conflict care mi se pare ca reprezinta o tema majora cu care ea se confrunta. Eu il vad ca pe un conflict intre un tip de apropiere calda, dar dependenta, pe de-o parte, si o miscare catre maturitate si independenta, pe de alta. Sara a vazut traversarea strazii, din cel de al doilea vis, ca pe "un fel de tranzitie" si aceasta imi aminteste de intersectia destinului de langa Theba, unde se intalnesc trei drumuri si unde Oedip trebuie sa aleaga intre a se supune tatalui sau sau a-l distruge! Visul incepe cu pacienta incercand sa cumpere o patura calduroasa intr-un subsol si se incheie intr-o intersectie, unde se afla in pericol de a fi strivita de catre trei masini, inclusiv cele conduse de fratele si de analistul sau.
        Cred ca patura reprezinta dependenta infantila de sursele de caldura, Bill si analiza, surse pe care ea pare sa le resimta din ce in ce mai mult ca pe un prizonierat. In acest moment, ea crede ca Bill si analistul sunt cei care incearca sa se elibereze. Bill se plange ca el nu poate invata engleza si ca nu-si poate alege hainele atata timp cat este cu ea. Daca as fi fost analistul ei, cred ca preocuparile cu abuzul sexual si maniera in care ma supraveghea si ma supunea intrebarilor ei de profesoara severa m-ar fi facut sa ma simt impiedicat s-o analizez liber si deschis.
        Gandurile Sarei s-au indreptat catre vacanta de vara si, dupa ce a descris planurile lor separate, a subliniat ca ea are nevoie de o structura, pentru ca altfel va ajunge sa fie abandonata. Desi afirma ca nu poate trai fara patura, ea adauga: "Poate ca voi putea". Cand analistul interpreteaza ca ei ii este frica sa fie independenta, ea raspunde spunand ca se simte "subtire, uscata si sparta" si "nu ca o femeie plina de roade". As fi inclinat sa interpretez aceasta cum ca ea are cel putin o imagine a ceea ce nu este, fapt care o apropie de posibilitatea de a-si da seama ca ea este cea care isi doreste sa fie plina de fructe si sa se dezvolte. Sunt de acord cu Dr. Bohm cand sugereaza ca ea se simte urata atunci cand este respinsa, dar cred ca, la un nivel mai profund, ceea ce o face urata sunt durerea si ura care izvorasc din fixatia ei infantila pe acele perioade in care ea nu putea realmente sa riste o miscare spre independenta.
        O parte a ceea ce ar fi de facut consta deci in a o ajuta sa separe ceea ce-i apartine de ceea ce apartine obiectelor sale. Daca va fi sa devina independenta, ea are nevoie sa-si regasesca acele elemente pe care le-a instrainat prin proiectie, iar pentru a face aceasta, trebuie in primul rand sa dea drumul obiectelor sale si sa-si faca doliul dupa ele. Este evident ca nu e sigur in ce masura va reusi ea sa faca acest lucru, dar exista indicatii ca aceasta s-ar putea intampla. "Poate ca o voi face", a spus ea, cand s-a intrebat daca poate trai fara patura sa.

Traducere din limba engleza: Eugen PAPADIMA