Conceptul de psihosomatica se dovedeste dificil de
definit din punct de vedere teoretic, in masura in care utilizarea lui practica
implica adesea pozitii teoretico-clinice bazate pe apriorii sau chiar adevarate
credinte ideologice. In acceptarea lui uzuala, calificativul de psihosomatic
poate la fel de bine sa se refere la un simptom care nu are nici un fundament
organic, ca si la un simptom diagnosticabil din punct de vedere medical si a carui
origine sau cauza ar putea fi considerate ca psihice. In fata unei astfel de
confuzii epistemologice se poate instala o atitudine de neincredere care
trebuie inteleasa, explicata si analizata. Este interesant de constatat ca
teoriile psihosomatice aparute dupa cel de-al doilea razboi mondial au
privilegiat fie factorii biologici fie factorii psihologici, ca punct de
plecare si declansare a decompensarilor somatice de tot felul. De exemplu, in
Statele Unite conceptul lui Sifneos de alexitimie se bazeaza pe postulatele
neurobiologice, in timp ce teoriile Scolii din Chicago se inrudesc cu anumite
conceptii caracteriologice, conceptii care adesea mai mult blocheaza decat
incita la o reflectie profund metodologica.
Notiuni de tipul "stress" sau "pierdere de
relatie afectiva", in sensul de separare brusca, subinteleg referinta la
ideea de traumatism si subliniaza in acest fel natura psihogenetica a bolilor
organice, punct de vedere adesea impartasit de psihanalisti, care au avut intotdeauna
tendinta de a atribui o cauzalitate psihica determinanta in aparitia bolilor
somatice.
Modelul conversiei isterice a fost adesea convocat, ca si
posibilitatea existentei unui sens simbolic afirmat si uneori demonstrat.
In aceasta diversitate de idei, modelul psihosomatic al Scolii
din Paris, conceptualizat de Pierre Marty, imbogatit si modificat de psihanalistii psihosomaticieni care lucreaza in cadrul Institutului de
Psihosomatica din Paris, se dovedeste a fi o conceptie teoretica fecunda si
originala. In aceasta perspectiva, cauzalitatea care determina aparitia unei
somatizari nu este de natura nici psihica, nici organica. Pentru a se elibera
de dualism, P. Marty inglobeaza si subordoneaza psihologia si fiziologia Evolutiei.
Model monist si evolutionist, in cadrul caruia diferentele de natura intre
manifestarea materiala a fenomenelor si proprietatile lor dispar. Astfel dispar
frontierele intre domeniile psihic si somatic, cauzalitatile lor vazandu-se
implicate si determinate din punct de vedere evolutiv.
Desi Freud accepta ideea unei unitati psihosomatice,
procesele mintale fiind imposibil de conceput in afara bazei lor organice,
traditia freudiana postuleaza existenta unui dualism psiho-somatic, in ceea ce
priveste registrele in care sunt susceptibile de a functiona aceste doua
ansamble prin care se exprima existenta individului uman. Psihanalistii cunosc
bine aceasta conceptie care a permis definirea modului psihic de a functiona,
datorita dualismului de principii: proces primar/secundar, principiul placere-neplacere/principiul realitatii, principiul Nirvana/principiul constantei.
Situandu-se intr-o perspectiva evolutionista, monista,
modelul psihosomatic conceput de P. Marty sustine ideea de continuitate intre
diversele modalitati de functionare somatice si psihice. Fixatia, notiune
conceptuala freudiana, va fi extinsa de P. Marty la diversele functii somatice,
provocand astfel o adevarata revolutie epistemologica. In aceasta perspectiva,
fenomenele psihice nu reprezinta decat partea vizibila, varful icebergului,
"lanturile de fixatie somatica" constituind partea lui ascunsa, dar
nu mai putin importanta.
De-a lungul operei sale, P. Marty n-a incetat sa afirme
faptul ca psihosomatica este bazata pe conceptele psihanalitice si ca
psihanaliza constituie principalul mijloc de investigatie psihosomatica si de
tratament Modelul sau subliniaza faptul ca fixatiile de natura somatica,
primitive din punct de vedere temporal, vor determina, in functie de efectele
lor ulterioare, forma si stilul de functionare mintala, psihica al fiecarei
persoane, semnand astfel originalitatea si particularitatile organzarii sale
psihosomatice.
P. Marty exprima conceptiile sale teoretice si clinice īn
doua carti: "Investigatia psihosomatica" (1963) si "Tendinte
individuale de viata si de moarte" (1976). Tratamentul pacientilor
suferind de boli organice ii va permite lui P. Marty sa interpreteze, in
anumite circumstante, simptomele somatice ca o echivalenta a mecanismelor de aparare
a Eului, simptomele substituindu-se astfel unor mecanisme nevrotice momentan
deficiente sau absente. Doua notiuni devin, īn acest context, indicii
predictive: cea de insuficienta eficacitate a mecanismelor nevrotice si
corolarul ei, notiunea de regresie sau aparare somatica.
In sanul acestei clinici moderne cateva concepte vor lua
o valoare pragmatica pentru definirea campului de cercetare si investigatie
psihosomatic, si anume cele de "gandire si viata operatorie", de
"depresie esentiala" si de "calitate a viselor si vietii
onirice". Conceptul de "gandire operatorie", caracterizat prin
absenta sau carenta profunda a proceselor de constructie a fantasmelor in scenarii
sau simpla lor manifestare asociativa sau onirica, insotit de fenomenul de
imposibila expresie a afectelor precum si necesitatea de a suprainvesti
procesele secundare, va deveni emblema organzarii psihice si modului de functionare
al pacientilor suferind de boli organice. In acelasi timp, doua aspecte retin
atentia īn cazul acestor pacienti: importanta comportamentului īn mentinerea
homeostaziei vietii psihice, precum si aparitia accidentelor somatice in cazul
unei variatii prea importante, din punct de vedere economic, a acestei
homeostazii.
Punerea in perspectiva a tuturor acestor elemente situate
in registre diferite, psihic, de comportament si somatic incita la un nou mod
de gandire a fenomenelor care iau astfel valoare de evenimente. A deschide posibilitatile
de tratament psihic patologiilor care pareau inainte prea indepartate de un
astfel de cadru de gandire, ca patologiile somatice reprezinta o perspectiva euristica fecunda, in masura in
care individul uman poate fi considerat ca subiectul istoriei vietii sale, in
diferitele momente si la diferitele niveluri, a actualizarii sale. Pe de alta
parte, evantaiul terapeutic al psihanalizei s-a vazut astfel imbogatit, iar din
punct de vedere tehnic indicatiile precum si contraindicatiile de cura clasica
au putut fi reformulate si reprecizate.
Organizat pe baza principiilor teoretice, tehnice si
etice pe care le-am expus mai mult decat lapidar, Spitalul Pierre Marty,
Institutul de Psihosomatica din Paris, reprezinta astazi o institutie unica de
tratament, de invatamant si de formare, care propune psihoterapii psihosomatice
pentru adulti, copii si adolescenti prezentand patologii somatice multiple si
variate, asociate tratamentului medical, in cazul in care este nevoie, in
scopul de a ajuta la ameliorarea sau vindecarea bolii organice prin si datorita
modificarilor obtinute pe planul modului de functionare psihica.
