TREIZECI DE METODE DE DISTRUGERE A
CREATIVITATII CANDIDATILOR IN PSIHANALIZA
Otto F. KERNBERG
Autorul investigheaza unele aspecte formale ale educatiei psihanalitice
care sunt semnificative pentru dezvoltarea sau inhibarea
creativitatii candidatilor in activitatea lor profesionala.
Prin referirea la cele treizeci de aspecte, descoperite in institutiile
psihanalitice, care pot inhiba creativitatea candidatilor, Kernberg ilustreaza unele probleme ale educatiei
psihanalitice care necesita atentia noastra. Aceste aspecte includ incetinirea sistematica a progreselor institutionale
ale candidatilor, predarea repetata si necritica a lucrarilor cardinale ale lui
Freud, tendinte monolitice in legatura
cu viziunile teoretice proprii, izolarea candidatilor de activitatile profesionale si stiintifice ale
societatilor de psihanaliza, accentuarea relatiilor de tip hieratic dintre membrii corpului profesoral,
ritualurile de absolvire, descurajarea contributiilor originale ale candidatilor,
izolarea intelectuala a institutelor,
lipsa de prezentari complete de cazuri de catre membrii consacrati ai institutelor, neglijarea unor
studii asupra controverselor in legatura cu tehnica psihanalitica, caracteristicile "paranoiagene" ale
relatiei dintre membrii corpului
profesoral si candidati in legatura eu cerintele pe care le au fata de acestia, sistemul
de "convoi", neglijarea explorarii limitelor culturale si stiintifice si ale aplicatiilor psihanalizei, precum si consecintele
conflictelor institutionale care apar in jurul numirii analistilor formatori.
Cu cativa ani in urma, intr-o discutie cu o colega despre modalitatile de dezvoltare a creativitatii candidatilor in psihanaliza, aceasta mi-a spus zambind:
"Problema n-ar fi atat de cultivare a creativitatii, pe cat este de a incerca sa nu inhibam creativitatea stimulata natural de catre specificul muncii
noastre"(Lore Schach, comunicare personala). Comentariul ei mi-a reactivat
unele amintiri si observatii din perioadele mele de formare, de predare si de participare la procesul de educatie
psihanalitica din cadrul diferitelor institute si societati psihanalitice. M-am
hotarat sa adun aceste observatii, sa le discut cu colegii si sa asamblez pana la urma, intr-o forma negativa, scrierea de fata, care reprezinta de fapt o pledoarie pentru cultivarea creativitatii psihanalitice. Pentru o
forma pozitiva a acestui studiu, ii
recomand cititorului o lucrare din 1986, in care am facut o analiza sistematica a relatiei existente intre structura
organizationala si modul de functionare a institutelor psihanalitice, in corelatie cu efectele acestora asupra educatiei psihanalitice. In calitatea sa de
excelenta vedere de ansamblu a problemelor curente din educatia psihanalitica, rezumatul lui Wallerstein (1993), de la cea de-a cincea Conferinta I.P.A. a analistilor formatori din Buenos Aires, poate servi drept fundamentare pentru ceea ce voi spune in continuare.
Desi nu este
de asteptat ca urmatoarea lista a modalitatilor de a inhiba creativitatea candidatilor in psihanaliza sa fie exhaustiva, eu sper totusi ca ea va acoperi problemele cele mai importante. Prin urmare, iata care este sfatul meu asupra a cum poate fi efectiv inhibata
creativitatea, in cadrul procesului de
invatare din institutele noastre:
1. Incetiniti procesarea cererilor de inscriere; amanati acceptarea candidatilor; incetiniti furnizarea de informatii catre acestia: efectul va fi ca ii veti face pe ei insisi niste persoane incetinite. Daca promovarea lor este sistematic franata si limitata,
daca prezentarile lor scrise de caz sunt supuse la
numeroase revizuiri si, in special, daca perioadele lungi de asteptare si incertitudine devin un aspect obisnuit al experientei lor de promovare, ei vor resimti ca efect, tendinta de a deveni lenti in a raspunde solicitarilor si in a lua initiative proprii. Cu cat va fi mai lent procesul de acceptare si promovare, cu atat
candidatii vor evita ei insisi ultimii pasi spre absolvire, autonomie, inscriere
in societate si, fireste, cu atat mai mult timp le va trebui pana sa produca contributii stiintifice, in cazul in care vor ajunge vreodata sa faca aceasta.
2. Lucrarile lui Freud pot fi bine folosite pentru a descuraja interesul candidatilor in gandirea personala. Instructorii trebuie sa insiste asupra citirii lui Freud de catre candidati cu grija, in ordine istorica, luand la rand toate operele si fiecare de la cap la coada, asigurandu-se ca ei invata exact toate teoriiile dezvoltate de acesta, in fiecare moment al vietii lui. Profesorii trebuie sa introduca mesajul clar ca orice analiza critica asupra concluziilor lui Freud trebuie sa fie amanata pana cand candidatii il vor fi citit in intregime si pana cand vor ajunge sa aiba mult mai multa experienta si o cunoastere mult mai dezvoltata in domeniul psihanalizei. Pentru inceput, ei trebuie sa stie cat mai mult posibil din tot ce a gandit Freud. In acest scop, este util sa se izoleze predarea scrierilor lui Freud de orice critica din afara domeniului sau din sfera psihanalizei contemporane. Sa nu se faca nici o legatura cu disputele prezente sau cu problemele clinice actuale cele mai arzatoare. Protejarea operei lui Freud, de contaminarea cu alte teorii si critici, va face minuni in scaderea treptata a interesului candidatilor de a contribui la dezvoltarea pe mai departe a gandirii psihanalitice. Este important pentru instructor sa nu uite ca trebuie studiate si memorizate concluziile la care a ajuns Freud, si nu procesul gandirii lui Freud. Pentru ca, daca studentii prind din metoda de gandire a lui Freud, care a fost inevitabil revolutionara, ei pot ajunge sa se identifice in mod periculos cu originalitatea lui si, prin aceasta, vor zadarnici metoda de punere a accentului in mod izolat si exhaustiv pe concluziile sale (Green, 1991).
3. O foarte utila amplificare a deteriorarii oricarei atractii posibile fata de operele lui Freud poate fi obtinuta prin desemnarea, pentru inceputul fiecarui seminar, a unora dintre cele mai creative si importante scrieri ale sale, deja familiare pentru toata lumea, precum si
prin analiza detaliata a tot ce a spus Freud in ele si prin accentuarea tuturor concluziilor la care a ajuns el. Repetitia reconfortanta a aspectelor permanente ale lucrarilor lui, combinata cu un accent deosebit asupra lor in contextul vietii sale, desensibilizeaza studentii fata de contributiile lui Freud. Acest proces de adormire este intarit foarte mult prin desemnarea candidatilor sa compuna rezumate ample ale lucrarilor lui Freud sau sa prezinte pe scurt, catre restul clasei, ceea ce toata lumea a citit deja. Procesul poate fi dus si mai departe prin organizarea
unor examinari speciale, cu caracter obligatoriu pentru promovare, asupra continutului intregii creatii a lui Freud.
4. Fiti foarte atenti la candidatii care au tendinta sa examineze critic punctele de vedere ale vreunui teoretician major, ori ale cuiva cu contributii importante care este si autorul preferat al institutiei dumneavoastra psihanalitice. Transmiteti clar mesajul ca o gandire critica este bine-venita numai atata timp cat conduce la confirmarea punctelor de
vedere ale liderului cel mai important din institutul dumneavoastra. Aveti grija sa-i recompensati pe acei studenti care sunt entuziasmati si convinsi pe deplin de sarcinile date de dumneavoastra. (Desigur, cu exceptia contributiilor "scolilor
deviante", ale caror idei este de dorit sa trezeasca o neincredere si o indignare adecvate in randul studentilor). Daca, cu tact, dar si cu insistenta,
veti exprima apreciere catre acei studenti care sunt de acord cu punctul de
vedere oficial al institutiei
dumneavoastra, tentatia de a dezvolta idei noi, diferite, divergente sau critice, ar putea sa dispara treptat. (Giovannetti, 1991; Infante, 1991; Lussier, 1991).
5. Incercati sa feriti candidatii de a participa prea de timpuriu la intalnirile stiintifice ale societatii dumneavoastra, ori de a fi invitati
la acele adunari unde colegi de vaza ar putea sa se
contrazica dur unii pe ceilalti. Aceast lucru poate fi
justificat prin sublinierea recomandarii ca analiza personala sa nu fie perturbata prematur de catre influente externe, in special de catre acelea care ar putea sa pericliteze anonimitatea analistului formator. Intr-o societate psihanalitica mica, acest pretext poate fi intotdeauna utilizat cu succes in interzicerea accesului candidatilor la intrunirile societatii deoarece, intr-un grup atat de mic, nu ar fi posibil sa se evite contactele extra-analitice dintre analizanti si analisti. In felul
acesta, se ajunge la o justificare perfecta a izolarii institutiei de formare de lumea stiintifica activa a gandirii psihanalitice.
6. Controlati cu grija cursurile optionale: acestea sunt adesea folosite de catre membrii cu rang inferior ai facultatii pentru a promova idei noi si provocatoare. Vegheati cu atentie asupra seminariilor optionale in general si ramaneti vigilenti in legatura cu riscul ca ele sa perturbe orientarea psihanalitica armonioasa si integrata, care se suprapune peste punctul de vedere dominant al societatii sau al institutului dumneavoastra.
7. Mentineti o separare stricta intre seminariile candidatilor si seminariile absolventilor. Din fericire, cele mai multe institute psihanalitice au o intelegere intuitiva a importantei evitarii unei premature mixari intre candidati si analisti in cadrul acelorasi seminarii; candidatii sunt prea dornici sa descopere incertitudini si atitudini critice la analisti, atitudini pe care ei tocmai invata sa le reprime. Aceasta ar putea sa perturbe idealizare binefacatoare a eficientei formarii psihanalitice si
iluzia existentei unei diferente imense intre candidati si absolventii
institutului psihanalitic.
8. Mentinerea, la candidati, a respectului natural pentru superiorii lor, poate fi obtinuta
prin formarea unor echipe de analisti formatori cu vechime si analisti incepatori care doresc sa devina formatori. Aceste echipe vor trebui sa predea unele cursuri si
seminarii. Pastrati o ierarhie clara a membrilor cu vechime si a membrilor
tineri din cadrul facultatii. Daca analistul incepator face reverente
respectuoase in fata punctelor de vedere
ale analistului cu vechime si transmite, prin intregul sau comportament, acceptarea necritica a autoritatii
superioare, daca singura forma de
incertitudine pe care o arata se rezuma doar la alegerea unui anumit tip de seminar pe care sa-l predea, se va
obtine o intarire a ideii acceptarii neconditionate a autoritatii stabilite
oficial, in dauna tendintei de a o
pune sub semnul intrebarii. Puteti, deasemenea, sa accentuati si mai mult ierarhia prin unele mijloace simple: de
exemplu, la o intrunire profesionala,
rezervati locurile din fata pentru membrii care au functii importante in
ierarhia institutiei.
9. Intariti ritualurile de absolvire prin orice mijloc inteligent pe care il
puteti gasi; aici, se afla o zona cu mari posibilitati. Astfel, puteti cere candidatilor sa faca, pentru absolvire, o prezentare de caz in scris si supuneti apoi lucrarea lor la numeroase corecturi si revizuiri. Prin aceasta experienta, candidatii vor dobandi un respect benefic fata de enormele dificultati de a redacta in scris o lucrare acceptabila pentru publicare. Sau: cereti candidatului sa prezinte o lucrare in fata societatii psihanalitice. Cei care o discuta trebuie sa fie membri cei mai de vaza ai societatii (care, eventual, nu au mai scris ceva
de mult timp). Pretentiile lor asupra
a ceea ce trebuie sa contina o lucrare stiintifica au toate sansele sa fie exprimate printr-un
criticism exhaustiv la adresa prezentarii candidatului. Sau, se poate
aranja ca un comitet, constituit din astfel
de analisti respectabili, sa transmita el insusi acest mesaj. In unele tari, acelasi efect a fost obtinut
printr-un vot secret al tuturor membrilor
societatii, asupra faptului daca o lucrare a unui candidat este sau nu compatibila cu criteriile de admitere ale
respectivei societatii. Atunci cand
diviziunile politice semnificative din cadrul societatii ii fac pe tinerii absolventi sa se alature automat
grupului de putere al analistului
lor formator, lucrarea stiintifica de absolvire ar putea deveni o sursa excelenta de anxietate fata de pericolele
pe care le implica o activitate stiintifica (Bruzzone et al., 1985).
10. Accentuati mesajul ca este nevoie de multi ani de experienta clinica inainte ca cineva sa poata intelege, consolida si aprofunda teoria si tehnica
psihanalitica, pe langa aplicatiile psihanalizei in alte domenii, atat de bine incat sa-i justifice vreo tentativa de a-si aduce contributii
la stiinta psihanalizei. Puneti cu delicatete, dar
din timp, problema: in ce masura incercarile
candidatilor, nu numai de a scrie articole, dar si de a le publica(!), ar putea reflecta un spirit de competitie provenit dintr-un Oedip nerezolvat sau din conflicte narcisice. Daca absolventii (psihanalistii) tineri publica rar si au grija ca psihanalistii veterani din societate sa le aprobe inainte manuscrisele, acest obicei
trebuie sa devina lege nescrisa si pentru candidati, intarindu-le
frica de publicare. Evident, evitati sa stimulati
candidatii sa puna, de capul lor, ori ce fel de idei noi si originale, in lucrarile lor scrise; a scrie trebuie sa fie o corvoada, o obligatie si niciodata o placere sau o sursa rapida de mandrie pentru faptul de a fi avut, inca din perioada de formare, o contributie la stiinta psihanalizei (Britton, 1994).
11. Ar putea fi foarte folositor sa se arate ca psihanaliza este inteleasa si aplicata
corect numai in locuri indepartate de institutia locala si, de preferat, intr-o limba necunoscuta de catre
majoritatea candidatilor dumneavoastra. Daca necesitatile de formare sunt de asa
natura incat studentii nu-si pot
petrece suficient timp in tara aceea ideala si indepartata, ei se vor convinge ca este inutil sa incerce sa dezvolte stiinta psihanalizei intr-un loc aflat la o
distanta atat de mare de cel in care se invata adevarata si singura
teorie si tehnica psihanalitica. Iar acesta
convingere va dainui.
12. Candidatii trebuie sa fie descurajati sa faca vizite premature, sa participe la congrese, intalniri sau activitati analitice in alte institute
sau societati. Aceasta este valabil in special pentru intrunirile
din orasul, regiunea sau tara dumneavoastra si
contribuie astfel la idealizarea acelor locuri indepartate,
cu limba diferita, care reprezinta zone inaccesibile candidatilor dumneavoastra. In mod fericit, unele societati si institute psihanalitice au ridicat oprelisti ferme impotriva intruziunii
vizitatorilor straini - cu rare exceptii, ocazii in
care intrusii sunt redusi la tacere in adunari bine
pregatite. Deasemenea, in multe zone ale lumii, este foarte dificil pentru un candidat sa se transfere de la un institut la altul,
dintr-o tara in alta si chiar dintr-un oras in altul, fara
dificultati multiple. Aceasta ajuta la prevenirea aparitiei
unor comparatii daunatoare si la evitarea informarii despre experimentarea unor
noi metode de formare aplicate in alte institute si
societati, precum si la prevenirea contaminarii cu spirit critic, de inovare si
de schimbare.
13. Recomandati intotdeauna o bibliografie de doua ori mai mare decat ar fi
rezonabil sa citeasca studentii de la un seminar la altul. Cereti-le sa prezinte rezumate catre colegii lor, verificati in ce masura au citit
aceste carti in detaliu si, cum aminteam inainte, nu uitati sa introduceti
printre ele acele lucrari ale lui Freud, pe care ei le-au
citit deja cu ocazia multor alte seminarii
anterioare. Un alt mesaj util poate fi dat prin nerecomandarea nici unei lucrari publicate cu mai putin de 20 de ani in urma. Aceasta va transmite ideea ca acele contributii cu adevarat importante au fost deja facute si ca nu se mai asteapta mare lucru de la noile si recentele dezvoltari ale teoriei si tehnicii, incluzand fireste
aici si orice posibila idee care s-ar naste in mintile
candidatilor.
14. In contrast cu unele institute, care lasa candidatii si analistii lor sa decida, explorand impreuna problema, daca candidatii pot sa participe la seminariile prezentate de analistii lor formatori, faceti un principiu
strict din ideea ca un candidat nu trebuie sa participe
niciodata la un seminar prezentat de analistul sau. Practic, asigurati-va
ca nici un candidat nu apare la intruniri,
sau ori ce tip de adunari profesionale, unde transferul ar putea fi perturbat prin informatii obiective
despre activitatea profesionala a
analistului, pentru ca nu cumva anonimatul dorit al formarii psihanalitice sa fie perturbat. Aceasta
pentru ca anonimatul cultiva un tip
de idealizare care este neanalizabila, precum si o benefica insecuritate (Kernberg, 1986).
15. Ar putea fi folositor sa promovati, prin lista bibliografica, lucrarile liderilor din
institutia dumneavoastra, lucrari care, in mod ideal, ar fi bine sa fie predate nu de catre ei, ci de catre fostii
sau actualii lor candidati, Aveti
deasemenea grija sa recomandati articole si carti care concorda cu
punctele de vedere ale conducatorilor locali si chiar le intaresc. Includeti numai una sau doua opinii
disidente si acestea doar in scopul
de a li se arata slabiciunile. Manipularea prin lista bibliografica poate fi
complementata prin programarea unei lucrari stiintifice sau a unui studiu de
caz, cu caracter obligatoriu pentru promovare, in care sa se ceara in mod
expres candidatului sa-si bazeze argumentarea ideilor sale pe citate din
scrierile acelor autori agreati de catre asociatia dumneavoastra,
16. In mod ideal, expunerea candidatilor la scoli psihanalitice alternative trebuie evitata pentru un timp cat mai indelungat posibil. In seminariile pentru candidatii avansati, scrierile despre metodele disidente sau deviationiste trebuie prezentate in asa fel incat punctele de vedere opuse sa fie prefatate si criticate in mod just. Este foarte util sa invitati,
pentru scurte seminarii, lideri cu puncte de vedere
diferite si, ca o exceptie, sa convocati si candidatii, absolventii si
lectorii. Acestia din urma trebuie sa participe pentru a
se asigura ca studentii asista la demolarea fara mila a
reprezentantului punctului de vedere strain. Seminariile de o zi, cu un disident de marca, ale carui idei vor fi atacate intr-o maniera respectuoasa dar categorica, pot contribui la consolidarea convingerii ca scoala dumneavoastra stie cel mai bine, ca mintea studentului se poate odihni in pace si ca ideile noi, desi periculoase, pot fi golite de potentialul lor subversiv.
17. Puneti intotdeauna pe
cei mai putin experimentati sa prezinte cazuri in fata celor cu mai multa experienta si in prezenta corpului profesoral. Psihanalistii cei mai experimentati nu trebuie sa
prezinte niciodata un caz in fata unui grup de candidati; incertitudinile si
greselile inevitabile ale acestor analisti de vaza ar putea sa distruga sensul
autocriticii, frica de a fi respins si modestia naturala a candidatilor care isi
incep activitatea profesionala. Convingerea ca absolventii lucreaza mult mai bine decat candidatii, ca analistii
formatori lucreaza mai bine decat analistii simpli si ca formatorii cei
mai invarsta practica psihanaliza mult mai bine decat formatorii mai tineri
garanteaza formarea si mentinerea indoielii candidatilor in legatura cu
propria lor competenta.
18. Asigurati-va ca acei
candidati deosebit de critici sau chiar rebeli, care pun in pericol atmosfera de armonie de la seminarii,
care isi provoaca instructorii consacrati sau care indrasnesc sa
vorbeasca in public impotriva analistilor formatori, in prezenta
candidatilor acestora (care, fireste, sunt gata sa relateze astfel de conversatii in sedintele
lor de analiza) sunt cu blandete tinuti pe loc,
sau stimulati sa se retraga din asociatie. Acest lucru nu este prea
greu de realizat si se poate face, de exemplu, prin intarzierea prelungita
a aprobarii cazurilor de analiza supervizata. S-ar putea, de asemenea,
aranja intalniri cu conducatorii de seminar ai acestora, intalniri in care candidatii cu probleme ar putea
fi discutati in mod critic. Informatiile in legatura
cu aceste discutii ajung la candidatii in cauza numai prin indrumatorii
lor personali sau prin ombudsman2 care, intr-o
modalitate prieteneasca, le transmit atitudinea negativa care exista in institut in
legatura cu ei. Daca un candidat primeste suficienta informatie, la mana
a treia sau a patra, despre ceea ce se spune in legatura cu el,
aceasta va duce fie la schimbarea atitudinii sale in directia dorita, fie il va stimula sa se retraga din institut. Odata ce un candidat s-a retras, sau i s-a
cerut sa se retraga, nu-i mai pomeniti numele si mentineti o tacere discreta in
legatura cu toata povestea. Mesajul ca ceva infricosator si periculos s-a petrecut, fapt despre care, din dorinta de a menaja, nimeni nu vrea sa vorbeasca, va avea un puternic impact asupra studentilor.
19. In ultimii
ani, neoficial, a fost instrumentata, in forma unui an introductiv de pregatire, o noua si minunata metoda de a stinge entuziasmul fata de formarea psihanalitica. In
cadrul acestui an preparator, intreaga teorie si tehnica psihanalitica
pot fi rezumate pe scurt, la un nivel simplu
de pregatire, echivalent cu cel predat in universitati. Aici se fac referiri la aspectele mai importante ale gandirii lui Freud, sugerandu-se ca aceste lucruri urmeaza sa fie discutate in detaliu mai tarziu. Deasemenea se preda studentilor
o scurta istorie introductiva a
psihanalizei, de la origini pana in prezent, specificandu-se ca toate acestea sunt aspecte asupra carora cunostintele
lor vor fi adancite ulterior. Deoarece
multi candidati au invatat deja anterior despre teoria psihanalitica, in liceu sau in colegiu, procesul de tampire prin repetitie incepe sa fie functional inca de la nivelul de preparare. Pe aceasta cale se poate induce sentimentul de
incompletitudine in legatura cu ceea ce va fi predat in viitor, o nerabdare de
a adanci studiul, precum si o
simplificare de rutina a conceptelor de baza, care vor fi astfel deja golite de interes, atunci cand, mult mai tarziu, vor fi studiate in detaliu. Fireste ca
puteti folosi aceasta metoda de implementare a lipsei de interes si prin orice
alt tip de curs predat la nivelul "introductiv", insinuand ca "lucrurile de adevarata
valoare" vor fi prezentate cu alta ocazie.
20. Nu predati cursuri de tehnica psihanalitica la nivelul celor mai recente evolutii in domeniu. Concentrati predarea tehnicii pe lucrarile introductive scrise de Freud si pe cazurile studiate de el: "Omul cu sobolani", "Omul cu lupi", "Dora" si "Micul Hans". Fireste ca acestea au fost deja parcurse in studiul comprehensiv al operelor lui Freud, dar ele pot fi citite din nou acum, pentru a se invata principiile generale ale tehnicii psihanalitice. In cazul in care candidatii au apucat sa afle din alta parte (fapt care din nefericire
este aproape inevitabil astazi) despre noi evolutii si despre metode alternative de abordare ale procesului analitic, anxietatea lor legata de lipsa de cunoastere a acelor metode diferite, cum ar fi, sa zicem: psihologia eu-lui, scolile franceze, scolile engleze etc,
va produce o insecuritate crescanda in legatura cu
practica lor. Aceasta le va submina increderea in faptul ca ar putea sa
contribuie cu ceva la solutionarea cerintelor pe care le
ridica pacientii din zilele noastre. Daca, in acelasi
timp, se transmite subtil mesajul ca practicarea psihanalizei este o adevarata arta, care va fi stapanita intuitiv si ca maturizarea
intuitiei va depinde de progresul care se face in analiza personala, si in supervizare, anxietatea isi va mentine efectele ei inhibitorii utile pentru o perioada de timp indelungata (Arlow, 1991).
21. Supervizorii pot sa indeplineasca o functie decisiva in inhibarea increderii candidatilor in activitatea lor si in posibilitatea de a invata
din propria experienta. In acest scop, este important
ca supervizorul sa vorbeasca cat mai putin posibil. De fapt, ar fi folositor ca un candidat sa traiasca o continuitate
naturala intre starea de pacient in analiza si relatia sa cu supervizorul. Ascultarea grijulie si tacuta a prezentarii activitatii sale cu pacientul, insotita de cate un comentariu
ocazional, care sa scoata in evidenta greselile sale,
mentine candidatul intr-o benefica incertitudine si intr-o stare de umilinta in
legatura cu posibilitatile sale de a functiona ca analist. Efortul de a
reconstitui, in mintea sa, cadrul mental care determina
vederile supervizorului sau va ocupa gandirea candidatului
pana la a-i influenta semnificativ activitatea sa cu pacientul. Candidatul trebuie sa simta ca, urmand fara nici o ezitare sfatul supervizorului si demonstrandu-i acestuia ca el a facut un tip de interpretare pe care considera ca si supervizorul ar fi facut-o, va fi absolvit pentru greselile grave pe care le comite in activitatea lui. Aceasta atitudine va preveni procesul periculos prin care candidatul si-ar fi putut insusi singur o teorie si un cadru tehnic personal. Acestea s-ar
fi putut perfectiona creativ prin verificarea
permanenta in situatiile de tratament, in care
candidatul ar fi respectat si dezvoltarea autonoma a pacientului. Daca supervizorii nu se aduna niciodata pentru a discuta metodele lor educationale de supervizare, daca se mentine o separatie completa intre profesorii care predau tehnica psihanalitica si supervizorii cazurilor sub control, haosul si confuzia productiva rezultanta ii vor face pe candidati sa devina constienti ca vor mai trece multi ani pana cand vor stapani priceperile analitice atat de bine incat sa indrazneasca sa contribuie si ei creativ la dezvoltarea
lor.
22. Cele mai multe institutii
psihanalitice, ca dealtfel si toate celelalte organizatii sociale, sunt impregnate cu o doza variabila de temeri paranoide. In cazul societatilor psihanalitice, aceste temeri reprezinta, in mare masura, un corolar al procesul de idealizare care
este cultivat prin analizele de formare. Temerile paranoide pot contribui la descurajarea candidatilor de a efectua o munca independenta, de a avea initiative curajoase sau de a pune cel putin intrebari provocatoare. Din fericire, nu este greu sa se amplifice aceste temeri printr-o serie de masuri deja existente, iar printre; acestea, cea mai eficienta s-a dovedit a fi raportarea, de catre analistii formatori, in legatura cu evolutia candidatilor pe care ii au in analiza. Traditia raportarii de catre analistii formatori, traditie care consta in informarea de catre
acestia a comitetelor educationale asupra gradului in care
analizantii lor sunt gata sa inceapa cursurile, sa
ia primul caz de analiza sub control, etc, a fost intrumentul cel mai paranoiagen inventat vreodata in cadrul educatiei
psihanalitice. Este regretabil ca acest instrument a fost eliminat acum si chiar
declarat non-etic in multe institute psihanalitice. Din fericire, tendinta de nereprimat a unor analisti formatori
de a indica, fara cuvinte, prin
gesturi discrete, care este parerea lor reala despre diversi candidati, se mai mentine inca vie. Aceasta atitudine poate
fi cultivata prin "telefonul fara
fir", adica folosirea a ceea ce candidatii le spun analistilor lor, despre ceea ce au spus alti candidati despre
ei, in scopul de a-i stimula pe acestia
sa intreprinda actiuni de razbunare. In felul acesta, cel putin frica de
asemenea consecinte ale unui comentariu imprudent a ramas o baza benefica pentru dezvoltari paranoide.
23. Alta metoda,
perfect legitima si foarte simpla, de amplificare a temerilor paranoide ale candidatilor, consta in a nu difuza informatii complete si adecvate in legatura cu cerintele, asteptarile, regulile, reglementarile
si caile de indreptare ale neajunsurilor aparute. Pentru inceput, nu-i informati cu regularitate pe candidati
despre felul in care progreseaza si
nici despre cum sunt apreciati de catre profesorii lor si de catre corpul
profesoral in general, ci aveti doar grija sa fie la curent, prin metodele
indirecte descrise mai sus, despre insuficientele si esecurile lor. Supervizorii nu trebuie sa fie deschisi si
expliciti cu supervizatii lor, astfel
incat acestia sa afle doar indirect, de la consilierul lor, de la directorul
institutului, ori prin moara de zvonuri, despre felul in care sunt ei evaluati. Acest lucru va avea o contributie
puternica la intarirea atitudinilor
paranoide. Deasemenea este perfect justificat sa recomandati tuturor candidatilor sa gaseasca raspuns la intrebarile
lor in buletinul oficial si sa evitati intalniri in care se face schimb de informatii. In unele institute, directorul se intalneste cu toti candidatii,
ocazie care are tendinta de a
produce o atmosfera de relaxare, autonomie si potentiala sfidare a autoritatii. Toate acestea sunt
periculoase!
24. Mesajele pe
care liderii din pozitiile superioare ale comunitatii psihanalitice locale le transmit sunt extrem de importante. Manifestarea deschisa a insecuritatii si a
fricii, pe care le au cei mai consacrati si puternici analisti formatori, in
legatura cu activitatea publicistica, pot cultiva o binefica identificare cu
ei. Un exemplu, chiar mai eficient, ar putea consta in demodatul, dar din
fericire inca prezentul, sistem de "convoi": un numar redus de analisti formatori, cu
foarte multa experienta,
fiind cei mai dezirabili psihanalisti din comunitatea locala, au un atat de
mare numar de candidati in analiza personala, incat nu le mai ramane nici un
fel de energie sa mai mearga la intruniri stiintifice, fiind astfel scutiti
de a mai participa activ la activitatea stiintifica a societatii. Pentru a proteja puritatea transferului, ei nu deschid
niciodata gura in public, iar prieteniile reciproce, aliantele si rivalitatile dintre acei candidati, fericiti de a fi in analiza cu unul dintre marii maestrii, intretin o idealizare si o atitudine de pasivitate care au un efect stabilizator asupra societatii. Procedura aceasta este foarte eficienta in inhibarea gandirii
independente si critice a candidatilor.
25. Incercati sa mentineti o anumita uniformitate printre candidati in ceea ce priveste aspiratiile lor personale. Adevaratul psihanalist trebuie
sa doreasca sa faca numai psihanaliza, sa incerce libertatea de a lucra in
cabinetul sau numai cu pacienti analitici si sa fie foarte pornit impotriva
diluarii adevaratei activitati analitice prin aplicarea ei la alte aspecte ale profesiei sale de baza, cum ar fi practicarea unei activitati de psihoterapie cu pacientii cu regresie severa, cu copiii, cu psihoticii, sau participarea la activitati teoretice in afara cadrului
psihanalitic, facand cercetare, asumandu-si conducerea
unor institutii sau participand la activitati artistice.
Provocarile majore ale teoriei si practicii psihanalitice apar la granita domeniului nostru profesional, iar evitarea implicarii in asemenea activitati interdisciplinare nu numai ca protejeaza puritatea muncii psihanalitice, dar evita si aparitia provocarilor si a intrebarilor cu potential
subversiv in legatura cu limitele si aplicatiile psihanalizei. Evitati sa formati un nonconformist, care doreste sa invete psihanaliza pentru a o
aplica intr-o zona interdisciplinara; cum ar fi: filozoful interesat de
granitele dintre intelegerea filozofica si cea psihanalitica, sau cercetatorul empiric care doreste sa-si
completeze formarea sa neuro-psihologica.
Daca o astfel de selectie grijulie a candidatilor a fost indeplinita
efectiv, atunci puteti tolera si cativa "candidati speciali",
interesati in aspectele intelectuale ale psihanalizei. Pe ei trebuie insa sa-i tineti
net separati de adevaratii candidati, sa limitati
prezenta lor la seminariile clinice si sa comunicati, pe scurt, mesajul ca exista o prapastie intre adevarata pregatire psihanalitica si activitatile "secundare". Nu oferiti o
"pregatire clinica partiala" teoreticienilor
din alte domenii, care trebuie intotdeauna sa simta indignarea dumneavoastra in legatura cu activitatea clinica neutorizata si sa realizeze imposibilitatea de a intelege vreodata in intregime psihanaliza, pentru cineva care nu se afla intr-un program complet de pregatire clinica.
26. In aceeasi ordine de idei, toate demersurile stiintifice interdisciplinare trebuie sa fie abordate in stadiile foarte avansate de
formare, inghesuite in seminariile optionale, in ultimul an de cursuri, atunci cand identitatea de baza a candidatului este suficient de asigurata,
pentru ca acesta sa fie capabil sa reziste efectelor de diluare si potentiala
corodare pe care le pot avea aplicarea psihanalizei in arta, in problemele
sociale, in filozofie sau in cercetari neurologice. Metoda opusa ar fi de a introduce studii ale stiintelor de granita in momentul in care teoria psihanalitica
abia incepe sa fie predata. Spre exemplu, cand teoria psihanalitica a pulsiunilor trebuie sa fie asimilata fara o contaminare
sau o punere sub semnul intrebarii din
partea unor scoli sau modele alternative
de abordare a problemei motivatiei umane. Sau: corelarea tehnicii psihanalitice cu alte metode de
psihoterapie. Ori, de exemplu, introducerea
prematura, in faza in care se preda teoria psihanalitica a depresiei, a relatiei dintre determinantii
psihodinamici si cei biologici ai acesteia.
Toate acestea ar putea pune in pericol o convingere psihanalitica autentica.
27. Recomandati "inapoi pe canapea" pentru toate problemele in care sunt implicati profesori si candidati, seminariile si supervizarile, toate conflictele dintre candidati si facultate. Nu uitati ca acting-out-ul transferului este o complicatie majora a formarii psihanalitice si ca intotdeauna, in toate nemultumirile candidatilor, exista elemente de transfer. Inclinatia exagerata a unui candidat catre intrebari provocatoare, gandirea imaginativa sau crearea unor formulari diferite au de obicei radacini transferentiale profunde si trebuie rezolvate in analiza personala. Aceasta insemna deasemenea ca institutul trebuie sa fie unit, ca
profesorii, confruntati cu provocari de la unii candidati sau de la intreaga comunitate a candidatilor, trebuie sa-si tina partea unii altora. Un institut unit furnizeaza o structura stabila si ferma, pe fondul careia regresia transferentiala a candidatilor
poate fi diagnosticata si returnata
la experientele psihanalitice ale fiecaruia dintre ei.
28. Toate aceste principii si recomandari enumerate nu vor fi suficiente daca profesorii institutului sunt imbibati ei insisi cu spirit creativ. Inhibarea creativitatii corpului profesional este o sarcina
dificila dar nu imposibila, iar profesorii carora li s-a inhibat creativitatea
vor fi cei mai buni garanti ai reproducerii inconstiente a aceluiasi proces in
relatia cu studentii.
Provocarea dumneavoastra majora este: ce puteti face intr-o societate psihanalitica pentru a inhiba creativitatea
membrilor sai? Din fericire, experienta indelungata
ne-a invatat ca extinderea ierarhiei etapelor procesului de formare asupra
structurii sociale a societatii psihanalitice este usor de obtinut si
poate fi extrem de eficienta. Mai ales aici, este utila dezvoltarea unor bariere puternice in fata fiecarei etape de evolutie a candidatului, de la absolvent de
institut, la membru asociat al societatii,
la membru plin, la membru formator, la membru al comitetului de formare si/sau la organizator al unui seminar important in curs de desfasurare. Asigurati-va ca
este clar pentru toata lumea faptul ca
loialitatea fata de grupurile politice puternice este mai importanta, in vederea acestor promovari, decat realizarile
concrete, profesionale sau stiintifice.
Asigurati-va de asemeni ca modalitatile de a promova de la o etapa la alta sunt
suficient de nesigure si de nedefinite pentru a mentine in interiorul societatii o atmosfera constanta de
insecuritate si de paranoie. Organizati frecvent voturi secrete in
vederea promovarii la toate nivelurile, cu
mesajul clar catre fiecare ca astfel de voturi sunt influentate de catre procesele politice din grupul
dumneavoastra.
29. Mai presus de toate, mentineti discretie, secretuozitate si incertitudine in legatura cu ceea ce este necesar pentru a deveni analist
formator, cu felul in care aceste decizii sunt luate, unde si de catre cine si la ce tip
de feed-back sau de mecanism de corectare a greselilor s-ar putea astepta cineva care se teme de implicatiile
traumatice ale faptului de a fi
acceptat sau respins, in calitate de analist formator. Cu cat grupul de analisti
formatori se mentine mai coeziv si mai separat, in calitatea sa de detinator al autoritatii si al prestigiului, cu
atat mai mult efectele inhibitoare ale procesului de selectie vor
influenta intregul proces de formare. Acesta este instrumentul dumneavoastra cel mai de incredere si determinant pentru a tine in front, nu numai
candidatii, dar si grupul profesoral si
intreaga societate psihanalitica.
30. Nu uitati, atunci cand nu sunteti siguri in legatura cu unele evolutii periculoase,
care ar putea periclita metodele verificate de inhibitie a creativitatii candidatilor, ca obiectivul
principal al formarii psihanalitice nu
este de a ajuta studentii sa asimileze ceea ce se stie, in vederea dezvoltarii de noi cunostinte, ci de a asimila cunostintele despre psihanaliza care sunt bine
verificate, in vederea evitarii diluarii, deformarii, deteliorarii si folosirii lor gresite.
Nu uitati niciodata:
dintr-o scanteie se poate aprinde un foc, in special cand aceasta scanteie apare in miezul unui lemn uscat; stingeti-o, pana nu este prea tarziu!
1. N.T.: Otto Kernberg (presedinte executiv I.P.A. in perioada 1999-2001)
este unul dintre cei mai reputati psihanalisti
americani contemporani. O mare parte dintre scrierile sale au fost dedicate unei tentative de integrare a conceptelor scolii clasice
freudiene cu orientarile mai recente ale scoli kleiniene si, in
special, cu cele ale scolii "relatiei de obiect".
Kernberg a
studiat cu atentie dinamica de grup a societatilor psihanalitice si a identificat o serie de fenomene care perturba procesul de formare a
candidatilor in psihanaliza. Materialul de fata, care a trezit ample ecouri si
a fost dezbatut in numeroase societati psihanalitice din lume, constituie
scrierea cea mai reprezentativa pe linia eforturilor sale de a stimula o evolutie pozitiva a dinamicii interne din societatile
psihanalitice.
2. N.T.: Ombudsman-ul este
echivalentul "avocatului poporului" dintr-un stat democratic. Intr-o societate psihanalitica, rolul sau este de a proteja pe membrii
"de rand" de posibilele abuzuri din partea
persoanelor cu mai multa influenta.
BIBLIOGRAFIE
ARLOW, A. (1991). Address to the graduating class of the San Francisco Psychoanalytic Institute. 16 June 1990. Amer. Psychoanalyst, 25:15-16, 21.
BRITTON, R. (1994). Publication anxiety: conflict between communication and affiliation. Int. J. Psychoanal, 75:1213-1224.
BRUZZONE, M. ET AL. (1985). Regression and persecution in analytic training. Reflection on experience. Int. Rev. Psychoanal, 12:411-415.
DULCHIN, J. & SEGAL, A.J. (1982a). The ambiguity of confidentiality in a psychoanalytic institute. Psychiat., 45:13-25.
DULCHIN, J. & SEGAL, A.J. (1982b). Third party confidences: the
uses of information in a psychoanalytic institute. Psychiat., 45:27-37
GIVANNETTI, M. DE FREITAS (1991). The couch and the Medusa: brief considerations on the nature of the
boundaries in the psychoanalitic Institution. Fifth IPA Conference of Training Analysts, Buenos Aires (unpublished).
GREEN, A. (1991). Preliminaries to a discussion of the function of theory in psychoanalytic training. Fifth IPA Conference of Training Analysts, Buenos Aires (unpublished).
INFANTE, J. A. (1991). The teaching of psychoanalysis: comun ground. Fifth IPA Conference of Training Analysts, Buenos Aires (unpublished).
KERNBERG, O. F. (1986). Institutional problems of psychoanalytic education.J. Amer. psychoanal. Assn., 34:799-834.
LIFSCHUTZ, J. E. (1976). A critique of reporting and assessment in the training analysis. J. Amer. psychoanal.
Assn., 24:43-59.
LUSIER, A. (1991) Our training ideology. Fifth IPA Conference of Training Analysts, Buenos Aires (unpublished)
WALLERSTEIN, R. S. (1993). Between chaos and petrification: a summary of the fifth IPA conference of training
Analysts. Int. J. Psychoanal., 74165-178.
Traducere din limba engleza: Eugen PAPADIMA
