Lucrarea
isi propune sa demonstreze ca imago-ul matern, corpul si institutia
(maternitatea) reprezinta obiecte de sprijin pentru Eul femeii in timpul
sarcinii. Alte obiecte, nu mai putin importante, joaca de asemenea un rol
suportiv pentru femeia insarcinata: tatal copilului, familia si in special
prezenta reala a mamei femeii si, in general, tot anturajul tinerei mame. Am
pus accentul pe investigarea celor trei instante deoarece, in dinamica psihica
a femeii amenintate de nastere prematura sprijinul pe imago-ul matern, pe
propriul corp si pe institutie sunt cel mai acut puse in discutie.
In
timpul sarcinii, miscarile regresive caracteristice pentru aceasta perioada de
criza impune femeii insarcinate apelul la un imago matern continator.
Identificarea si amintirea mamei tandre
de la inceputul vietii permite femeii insarcinate sa gaseasca sprijin pe
imago-ul matern si sa se vada pe ea insasi capabila sa fie mama la randul sau.
Pentru femeia insarcinata este esential sprijinul pe imago-ul matern continator
care functioneaza ca un invelis psihic pentru toate miscarile pulsionale si
angoasele care sunt manifestari regresive specifice in timpul sarcinii. Femeile
amenintate de nastere prematura au cel mai adesea relatii dificile,
problematice cu mamele lor, ceea ce se traduce printr-o imposibilitate de a se
sprijini pe un imago matern.
Sarcina
se sprijina pe corp. Este un corp care pastreaza intreaga istorie a dezvoltarii
sale si despre care femeia are o imagine mai mult sau mai putin favorabila.
Odata cu sarcina, corpul se deformeaza. Elaborarea modificarilor imaginii
corporale este una din sarcinile psihice cu care se confrunta femeia insarcinata,
periclitat fiind narcisismul. Pentru majoritatea femeilor care poarta sarcina
normal, este vizibil un sentiment de plenitudine in timpul sarcinii, de mandrie
chiar. In schimb, femeile care prezinta dificultati de a duce sarcina la termen
suporta greu modificarile corporale. Starile impuse de sarcina sunt percepute
ca o boala, de unde si o slabire a corpului si, in consecinta, o imposibilitate
de a se sprijini pe acesta. Apare astfel o alta intrebare, legata de
capacitatea corpului de a reactiona printr-o decompensare somatica, consecutiva
dificultatii si conflictualitatii intrapsihice.
Esecul
sprijinului pe un imago matern si pe propriul corp par sa aiba cauze similare,
decelabile in istoria femeii, de la debutul vietii si in dezvoltarea sa
psiho-sexuala ulterioara.
Am propus
doua idei care ar putea explica esecul sprijinului pe imago-ul matern si al
sprijinului pe corp:
1. Inadecvarea
ingrijirilor materne in timpul copilariei timpurii a femeii. Carentele de
maternaj conduc la o constituire inadecvata a imago-ului matern. Astfel,
viitoarea mama va prezenta dificultati de identificare, ceea ce se traduce prin
carente ale functiei sale de continere a miscarilor pulsionale si a angoaselor
specifice in timpul sarcinii si, simultan, printr-un mare sentiment de
insuficienta, de nesiguranta si incertitudine vis-a-vis de functia sa materna si
de capacitatea sa de a deveni mama. Acesta reprezinta esecul spijinului pe
imago-ul matern. De asemenea, "teama de prabusire" poate fi
reactualizata intr-o fantasma de dezintegrare a corpului de sarcina si nastere. Aceasta va conduce la esecul
sprijinului pe corp.
2. Nerezolvarea
conflictelor legate de perioada oedipiana si in special perturbarile in relatia cu mama. Contractiile uterine care apar in
amenintarea de nastere prematura pot fi considerate ca fiind rezultatul
conversiei conflictului psihic in corp, ca o decompensare somatica. Sursele
conflictului pot fi legate de culpabilitatea pentru dorintele oedipiene
refulate. Astfel, corpul transformat intr-o scena de conflict, indepartata de
orice continut sexual inceteaza sa mai fie un sprijin. De asemenea, ostilitatea
oedipiana a femeii insarcinate pastrata inca fata de mama ei, o impiedica sa se
vada pe ea insasi ca mama. Ura deformeaza imaginea mamei tandre si plina de
grija de la inceputul vietii. Astfel, sprijinul pe imago-ul matern devine
imposibil.
In felul
acesta, sprijinul pe institutie devine primordial. Reflectiile psihanalitice
recente asupra institutiei au demonstrat proprietatile sale continatoare pentru
miscarile pulsionale ale subiectilor, prezentand astfel o functie materna.
Modelul invelisului institutional, dezvoltat de catre D. Houzel, ne ajuta sa intelegem
cum poate deveni maternitatea un sprijin pentru femeile care prezinta dificultati
de a duce sarcina la termen. Invelisul institutional se tese prin interactiunile
dintre ingrijitori si ingrijiti si prin interactiunile din interiorul fiecarui
grup.
Insusi
faptul ca este ingrijit corpul femeii insarcinate reprezinta un rapel la copilaria
timpurie a femeii, atunci cand era ingrijita de propria sa mama. Institutia
functioneaza astfel, ca o mama, fara ca acest lucru sa fie constient. Functia
materna a maternitatii poate tine astfel loc de sprijin matern, poate furniza
reperele de identificare, iar invelisul institutional poate contine angoasele
femeii insarcinate in cazul in care esueaza sprijinul Eului acesteia pe
propriul imago matern si pe corp.
Sprijinul pe institutie
1. Gandirea psihanalitica a institutiei
Institutia
reprezinta o complexitate in care interfera diverse ordini sau diverse paliere
ale realitatii: socio-juridic, politic, economic, cultural si psihic.
Institutia nu este numai o formatiune sociala complexa, ci ea indeplineste functii
psihice multiple pentru subiectii individuali in structura, dinamica si
economia lor. Ea mobilizeaza investitiile si reprezentarile care contribuie la
reglarea endopsihica si care asigura fundamentele identificarii subiectului cu
ansamblul social. Institutia se bazeaza pe raporturi de obligatii. Obligatia
majora este reprezentata de necesitatea de a ceda ansamblului o parte din sine in
favoarea idealurilor comune si a protectiei care face posibila comunitatea de
drept (S. Freud, "Disconfort in cultura"), in favoarea investirii
narcisice a ansamblului asupra fiecaruia (P. Aulagnier, "Violence de
l'interpretation"), in favoarea pozitionarilor si desemnarilor care
asigura stabilitatea ansamblului (R. Kaes, "L'appareil psychique
groupal"). In "Disconfort in cultura", Freud arata modul in
care renuntarea pulsionala si aparitia comunitatii de drept joaca un rol si au o semnificatie in spatiul psihic
individual si al grupurilor sociale si institutionale. El descrie premisele
psihice ale fundamentarii juridice a institutiei si ale afilierii legitime ale
subiectilor la ansamblul social.
Pornind
de la aceasta, P. Aulagnier a introdus in 1975 notiunea de "contract
narcisic" pentru a sublinia ca fiecare subiect are obligatia de a
asigura continuitatea ansamblului social. Pentru a asigura aceasta
continuitate, ansamblul trebuie la randul sau sa investeasca narcisic acest
element nou. Acest contract desemneaza fiecaruia un anumit loc: acesta ii este
oferit de catre grup, iar semnificatia ii este data de catre ansamblul vocilor
care inaintea fiecarui subiect a impus un anume discurs conform cu mitul
fondator al grupului. Acest discurs include idealurile si valorile; el
transmite cultura si certitudinile ansamblului social. Prin intermediul acestui
discurs fiecare subiect individual trebuie sa ia pe cont propriu faptul ca este
legat de fondatorul ancestral.
A treia
forma de obligatie este definita prin ceea ce R. Kaes a numit "pactul
denegativ". Acesta reprezinta ceea ce in intregul ansamblu este destinat
inconstient refularii sau denegarii, respingerii, inchistarii. Functia pactului
este de a organiza si mentine legaturile prin complementaritatea intereselor
subiectilor. Pactul se stabileste pentru a asigura continuitatea investitiilor si
beneficiilor legate de subzistenta functiei Idealului si a contractului
narcisic. Dupa Kaes, pactul denegativ are doua polaritati: una este
organizatoare de legaturi, cealalta defensiva. El apare ca cealalta fata si
complement al contractului narcisic. In institutii, el vizeaza lacunele,
nereprezentabilitatea originilor, fundamentele institutiei, primejdiile
puterii, moarte, sexualitate si cunoastere.
Dupa R.
Kaes, "functia esentiala a institutiei este de a furniza reprezentari
comune si matrici de interpretare, de a da un statut relatiilor intre parte si
ansamblu, de a asigura identitatea de a lega starile neintegrate etc. Rolul
institutiei este de a repara rana narcisica, de a proteja de angoasa de haos,
de a justifica si mentine identificarile, de a sustine functiile idealurilor si
idolilor. Institutia mobilizeaza investitiile si reprezentarile care contribuie
la reglarea endopsihica si care asigura bazele de identificare ale subiectului
cu ansamblul social" (R. Kaes "L'institution et les
institutions").
R. Kaes
propune ipoteza conform careia viata psihica insasi ar presupune institutia,
considerand-o ca o parte a psihismului. Trebuie admis, noteaza Kaes, ca viata
psihica nu e centrata exclusiv pe inconstientul personal ca un fel de
proprietate privata a unui subiect singular, ci paradoxal, o parte din el insusi
care tine de identitatea sa si care ii alcatuieste inconstientul, nu ii apartine
lui ci institutiilor pe care se sprijina si care tin de acest sprijin. Insa,
descoperirea institutiei nu este numai descoperirea unei rani narcisice, ci si
a unor beneficii narcisice pe care le ofera institutia.
Ideea
este mai veche; Freud a enuntat-o primul si a reluat-o in mai multe texte, in
special in "Totem si tabu" si "Psihologia multimilor si
analiza Eului". Freud sustine ideea ca inconstientul este constituit in
parte prin transmiterea intergenerationala de formatiuni si procese psihice. In
"Psihologia multimilor si analiza Eului" el vede institutia ca o
premisa a identificarii si a formarii Eului. Freud isi fundamenteaza analiza
raporturilor dintre identificari si formarea Eului pe studiul a doua institutii
fundamentale: armata si biserica. Freud arata si in alte texte ca exista doua
statute care comunica: narcisismul individual se sprijina pe narcisismul lantului
familial, intergenerational, institutional. Problema sprijinului este aici
centrala, si anume, a unui sprijin dublu a realitatii psihice pe cele doua
laturi ale sale: corporala si institutionala.
R. Kaes
propune o apropriere a pozitiei topice si functionale a spatiului psihic
institutional intern-extern de cel al pulsiunii. Sunt cele doua concepte limita
care articuleaza prin intermediul sprijinului spatiul psihic la cele doua
laturi eterogene: latura biologica, ce actualizeaza experienta corporala si
latura sociala care actualizeaza experienta institutionala. Urmarind conceptul
de "sprijin", Kaes a gasit in ultimele scrieri freudiene un sens
particular al acestei notiuni. In afara de sprijinul anumitor formatiuni
psihice "pe functiile corporale necesare vietii", Freud a dezvoltat
conceptul de sprijin al altor formatiuni psihice pe institutiile culturii si
ale legaturilor sociale. R. Kaes noteaza ca institutia preceda individul,
introducand structurile simbolice: prin prezentarea legii, prin introducerea
coerentei si limbajului articulat, prin dispunerea si procedurile de achizitionare
a reperelor de identificare. Pentru o institutie de ingrijire, precum spitalul
sau maternitatea, aceasta se traduce prin autoritatea medicului, coerenta actiunilor
echipelor de ingrijire: luarea in ingrijire, informarea asupra patologiei,
tratamentul, ritmicitatea secventelor de ingrijire etc.
2. Cadru, functie de continere, invelis psihic
Aceste
concepte descriu un camp in complexitatea institutionala. Ceea ce constituie
cadrul, ceea ce contine, ceea inveleste creeaza o delimitare, un decupaj, dar si
un principiu de simbolizare si de transformare. Reflectia asupra cadrului a
mobilizat reflectia multor psihanalisti asupra psihoterapiei individuale sau de
grup in cadru institutional asupra multiplicitatii cadrelor din interiorul spatiului
institutional, a efectelor lor de intruziune, de coliziune sau de diferentiere
(cf. Pinel, J.–P. "La deliaison pathologique des liens
institutionelles", in "Souffrance et pathologie des liens
institutionelles", R. Kaes, O. Kernberg, J.-P. Pinel all, Dunod,
Paris, 1996).
Ideea ca
institutia functioneaza ca un continator in care se efectueaza operatiunile de
transformare provine din lucrarile lui Bion. Notiunile de "continator-continut"
(Bion) si de "functie-continator" (Kaes) au relansat reflectia
asupra nevoii de a gasi in spatiul institutiei un loc psihic in care angoasele si
conflictele intrapsihice sa poata fi actualizate, intelese si gandite.
Pornind
de la intuitiile initiale ale lui Estherbick, lucrarile lui D. Anzieu asupra "eului-piele" si invelisurilor
psihice, au determinat cercetari asupra invelisurilor grupale si institutionale.
Referitor la acestea din urma, D. Houzel a remarcat proprietatile lor de
elasticitate, de rezistenta, de continere, de permeabilitate si de consistenta,
precizand ca invelisul institutional trebuie sa fie capabil sa integreze
elemente contradictorii: educativ si terapeutic, masculin si feminin, patern si
matern, parental si fratern.
3. Invelisuri institutionale
D. Houzel propune ipoteza conform careia invelisul institutional s-ar constitui in
ordine inversa celei in care se formeaza invelisul psihic individual. Reamintim
ca, dupa D. Houzel, geneza invelisului individual este vectorizata de la
"pelicula" catre "habitat" trecand prin
"membrana". Nou-nascutul n-ar fi total lipsit de structuri psihice
proprii, nici de invelis psihic. El ar avea, dupa Bion, "pre-conceptii"
care, ca si "pelicula", nu au decat un grad foarte slab de
stabilitate. Celelalte straturi ale invelisului psihic sunt atribuite in acest
stadiu in parte mamei, care, prin "capacitatea ei de a visa"
formeaza "membrana" si, pe de alta parte, familiei si extensiilor
sale si grupului social care formeaza "habitatul".
La nivelul institutiei, se constituie mai intai
habitatul, asadar nivelul cel mai stabil al functionarii mentale. "Pentru
existenta unei institutii, (noteaza Houzel), trebuie sa existe idei clare in
jurul carora sa se poata obtina un acord suficient al echipei institutionale.
Trebuie sa existe capacitatea de a explicita aceste idei comune, si de a
preciza regulile de functionare a grupului institutional". La nivelul de
stabilitate cel mai tare al invelisului psihic, habitatul, regulile institutionale
permit instaurarea unui al doilea strat al invelisului psihic, care este
membrana institutionala. Ea este alcatuita din istoria institutiei, din
fantasmele comune sau miturile institutionale, care se organizeaza de-a lungul
acestor istorii. Atat cei ingrijiti, cat si cei care ingrijesc, participa la
constituirea membranei.
Habitatul
permite grupului institutional sa teasa o membrana care sa devina apta sa contina
miscarile functionale ale membrilor grupului. In acest punct, pelicula
individuala poate intalni invelisul institutional. Dupa Houzel, "putem
considera raporturile dintre invelisul individual si invelisul institutional ca
raporturi tangentiale: sunt puncte de contact, iar din multiplicarea acestor
puncte de contact isi trage substanta invelisul institutional. Astfel, institutia
are o valoare terapeutica intrinseca".
4. Tesutul membranei: ingrijitori si ingrijiti
Echipa
de ingrijire este un grup instituit care are o istorie proprie, o functionare
psihica proprie si o sarcina specifica. Echipa de ingrijire reprezinta locul
proceselor specifice care au constituit-o si care permite ca ea sa devina spatiul
unui travaliu psihic intre membrii sai, ingrijitorii si persoanele pentru care lucreaza,
cei ingrijiti. In maternitate, acest travaliu psihic ramane de obicei
neexplicit in afara cazului in care intervine psihiatrul de legatura. Dupa cum
nota M. Bydlowski, in cazul strict al maternitatii, psihiatria de legatura
intervine pentru a ajuta clinicienii sa stabileasca in cadrul serviciului de
obstetrica legaturi intre ingrijitori si ingrijiti si intre cei ce ingrijesc.
"Aceste interventii constau in discutii cu ceilalti membri ai echipei
care sunt interlocutorii naturali ai femeilor in dificultate. Dinamica consta in
a provoca cuvinte acolo unde adesea guverneaza un sentiment de stranietate, de
respingere" (M. Bydlowski).
Echipa
de ingrijire, incluzand si psihiatrul de legatura, este un grup care trebuie sa
contina o aceeasi configuratie a legaturilor, cea instituita intre ingrijitori si
ingrijiti. Un aparat psihic grupal, (Kaes) poate fi considerat "de echipa",
caci el rezulta din exigentele specifice unui travaliu psihic prin angrenajul
psihismelor in jurul legaturilor instituite.
Angrenajul
psihismelor rezulta aici din exigenta de travaliu necesara pentru a
"asigura medierea si schimbul" intre realitatea psihica a unui
membru, a echipei si realitatea emergenta din efectul gruparii. Totalitatea
echipei nu este suma membrilor sai. R. Kaes precizeaza ca analiza angrenajului
de legaturi se efectueaza urmand trei puncte de vedere: "din punctul de
vedere al subiectului, in individualitatea structurii sale si a istoriei sale
psihice; din punctul de vedere al relatiei dintre subiecti; din punctul de
vedere al institutiei, a carei organizare si functii se supun unui alt nivel
logic decat cel al subiectilor individuali si al relatiior dintre ei."
(R. Kaes si al., "Souffrance et pathologie des liens institutionnels"). Pentru
o echipa de ingrijire, eterogenitatea acestor trei spatii psihice (intrapsihic,
interpsihic si transpsihic) reprezinta sursa unui travaliu psihic de legatura si
de transformare.
In
maternitate, functiile travaliului de echipa pot fi considerate in primul rand
ca avand specificul maternajului: continerea pacientilor, asigurandu-le sprijin
narcisic; o alta functie "metabolica" constand in
"propunerea" disponibilitatii unuia sau mai multor psihisme spre a
transforma elementele neelaborate in cuvinte si afecte reperabile. De asemenea,
cum starile regresive sunt caracteristice pentru femeile insarcinate, putem
presupune ca ele sunt inca mai accentuate in cazul spitalizarii gravidei care
devine astfel dependenta de echipa medicala. Mai mult, daca femeia insarcinata ramane
pentru mai mult timp in spital apar cereri de ingrijiri corporale, asa cum era ingrijita
altadata, ca bebelus. Maternajul din partea echipei de ingrijire este astfel mai
accentuat, caci se intra in intimitatea femeii prin tot ceea ce inseamna ingrijiri
corporale (monitorizare, ecografie, toaleta etc.) Este vorba de un maternaj pe
care institutia il face fara sa stie, fara sa fie explicit, insa functioneaza.
Astfel, cateodata o pacienta se va ameliora doar pentru ca echipa a lucrat la
cazul ei.
Concluzii
Institutia
se regaseste pe rand in interiorul si in afara individului; ea reprezinta
fundalul pe care se deruleaza procesul insa fara sa ramana indiferenta la procesul
insusi. Prin aceste aspecte diferite subiectul este subiect al institutiei, iar
aceasta implica o dubla functie psihica: de structurare si de receptacul a ceea
ce este nediferentiat. O functie care asigura ceva asemanator cu ceea ce Bion a
numit "functia alfa", adica o functie materna.
Aceasta
functie este posibila in special datorita invelisului institutional si functiei
continatoare a acestuia pentru miscarile pulsionale ale subiectilor.
Maternitatea
este probabil institutia in care functia materna este cea mai evidenta. Maternitatea
nu este decat formula moderna a unui obicei stravechi relevat de studiile
antropologice: acela de a utiliza un loc special pentru a da viata. Insa toate
obiceiurile legate de nastere exprima in cele din urma identificarea cu mama.
Figura materna o acompaniaza pe femeia insarcinata de-a lungul sarcinii, ea
sprijinindu-se pe imago-ul propriei mame pentru a deveni la randul sau mama.
Daca sprijinul pe imago-ul matern esueaza, femeia insarcinata se afla in
dificultate de a gasi repere de identificare si continere pentru toate
angoasele si starile regresive specifice acestei perioade si astfel sarcina
poate fi pusa in pericol, amenintata. Astfel
ca functia materna a institutiei este cea care tine loc de sprijin matern, iar invelisul
institutional este cel care poate contine angoasele femeii insarcinate.
REFERINTE BIBLIOGRAFICE
Anzieu, D. et al. - Les
enveloppes psychiques, Paris, Dunod, 2000
Anzieu, D. - Le moi-peau, Paris, Dunod, 1995
Aulagnier, P. - La violence de
l'interpretation, Paris, PUF, 1975
Bick, E. - The experience of the skin in early object
relations, Int. J. Psycho-Anal., no. 49, pp. 240-241, trad. fr. in Explorations dans le
monde de l'autisme, D. Meltzer et al., Paris, Payot, 1980
Bydlowski, M. - La dette de vie.
Itineraire psychanalytique de la maternite, Paris, PUF, 1990
Bydlowski, M. - Je reve un enfant.
L'experience interieure de la maternite, Paris, Ed. Odile Jacob, 2000
Ciccone, A., Lhopital, M. - A la
naissance de la vie psychique, Paris, Dunod, 1991
Deutsch, H. - La psychologie des femmes: etude psychanalytique, Paris, PUF, 1987
Kaes, R. et al. - L'institution et les institutions, Paris, Dunod, 1987
Kaes, R. - Etayage et structuration du
psychisme, Connexions, 44, 11 - 48, 1985
Kaes, R. - Une conception psychanalytique de l'institution, in Revue de psychotherapie psychanalytique de groupe,
(Groupe et institution) no. 32, Editions Eres, 1999
Freud, S. - Pour introduire le narcissisme, in La vie sexuelle,
Paris, PUF, 1973
Freud, S. - Trois
essais sur la theorie de la sexualite, Paris, Gallimard, 1991
Freud, S. - Malaise dans la
civilisation, Paris, Gallimard, 1986
Freud, S. - La psychologie de foules et
l'analyse du Moi, in "Essais de psychanalyse", Paris, Payot, 1984
Green, A. et al. - Narcissisme de vie - narcissisme de mort, Paris, Editions de Minuit, 1983
Racamier, P.C., Sens, C., Carretier, L. - La mere et l'enfant dans les psychoses du post-partum, in "Evolution psychiatrique", 1961, 4, 522-570
Winnicott D.W. - De la pediatrie a la
psychanalyse (1960), Paris, Payot, 1969
