Psihanaliza copilului cu tot ceea ce se intampla in cabinet, in
relatia analistului cu micul sau pacient reprezinta o lume fascinanta si
interesanta. Pentru un debutant in formarea psihanalitica experientele traite
capata valente multiple.
Psihanaliza copilului care se afla in fata ta,
propria ta analiza, statutul de "copil" pe drumul formarii, toate tipurile de
copii si de copilarii apar aici, in relatia cu micul pacient.
"Este nevoie
intotdeauna de doua traumatisme pentru a obtine un traumatism", spunea J.
Laplanche atunci cand punea in discutie efectul retroactiv - functionarea in
doua etape a psihismului uman. Nevroza copilului "uitata" in decursul vietii se
repune in joc cand adultul nu mai poate face fata, cu mijloace mature, vietii pe
care o traieste. Ea devine astfel o nevroza clinica care pe divan se transforma
in nevroza infantila asupra careia va lucra pentru vindecare cura psihanalitica.
Ori psihanaliza copilului ne permite sa asistam terapeutic primul dintre cele
doua traumatisme de care vorbea Laplanche.
Aceasta ne permite sa fim acolo
cand "raul" ia nastere pentru ca in final sa nu obtinem un traumatism ci o
dezvoltare armonioasa si echilibrata. Sa fim acolo nu pentru a "sapa" adanc
pentru cautarea cauzelor, ci pentru a lucra asupra lor atunci cand apar, cauze
ce stau nu doar pentru prezent, ci pentru un viitor ce ar putea fi perturbat dar
pe care psihanaliza ne da posibilitatea sa-l "vindecam".
