Din punct de vedere al manifestarilor psihanalitice internationale,
nu a fost o reuniune de prim ordin, ci un colocviu care tine cont atat de
raspandirea gandirii lui Jean Laplanche, cat si de diversitatea psihanalizei in
general, dar mai ales a celei franceze. Pentru opera lui Laplanche, care este
doar partial cunoscuta in Franta, in orice caz, in mai mica masura decat
Vocabularul scris impreuna cu Pontalis, acest al III-lea colocviu marcheaza o
traditie de urmat: o reuniune bienala care sa-i fie destinata. Dupa o prima
intalnire organizata la Montreal de un fost doctorand al maestrului, a urmat o a
doua la Cantebury, ideea regularitatii incepand astfel sa se
contureze.
Facandu-se cunoscut mai ales de la catedra pe care a creat-o la
Universitatea Paris VII, Laplanche a facut discipoli printre studenti. Au contat
desigur si publicatiile, si, eventual, se poate vorbi chiar de o scoala
laplanche-iana, reprezentata mai ales de fosti doctoranzi, atat francezi, cat si
straini. Influenta sa in Asociatia Psihanalitica Franceza, unde este analist
didactician, pare sa fie mai putin importanta.
