bohm

        Sara are 45 de ani, este in analiza cu mine de trei ani si vine de patru ori pe saptamana. Traieste impreuna cu Bill, care e cu zece ani mai tanar. Ea are doi copii dintr-o casatorie anterioara. Este profesoara si consilier pentru adolescenti cu tulburari de comportament social. In ultimii ani, din cauza simptomelor sale psihice si somatice, a lucrat doar part-time.
        A apelat la analiza din cauza unor migrene si stari de oboseala recurente. Prezinta semne de anxietate sexuala, fiind obsedata de frica fata de barbatii care abuzeaza femeile. Ii este aproape imposibil sa atinga sau sa imbrajiseze alte persoane, cu exceptia propriilor copii si cu cea a lui Bill. Este extrem de fobica fata de serpi si de viermi, in special fata de serpii de jucarie. Se intreba, si inca se mai intreaba, daca tatal si bunicul sau matern au abuzat-o candva sexual. Ceea ce stie cu certitudine este faptul ca tatal sau, care suferea de episoade de alcolism, o inspaimanta teribil pana pe la varsta de zece ani; obisnuia s-o vaneze, in ceea ce el considera a fi o "joaca", prefacandu-se ca este o gorila si atingand-o in tot felul de modalitati sexuale, resimtite de ea ca fiind periculoase. Tatal Sarei este o persoana care nu se poate raporta adecvat la relatia cu fiica sa; chiar dupa ce ea a devenit o femeie matura, la casa ei, el o apuca de sfarcurile sanilor de fata cu alte persoane.
        Pe de alta parte, Sara il simtea pe tatal sau ca fiind distant fata de ea. Se incuia adesea in biroul lui, afisa dispret pentru femeile urate si le compara pe Sara si pe mama ei cu tot felul de frumuseti feminine pe care le vedea la televizor. Pentru Sara, el a constituit tot timpul un mister. Il vedea ca pe un barbat sarmant cu femeile dar, pe de alta parte, ca pe unul care se izola de ele. Desi lucra in functii de conducere, presta si tot felul de alte munci necalificate. Era un copii adoptat, care nu si-a vazut niciodata mama biologica si care a avut dintotdeauna o relatie tensionata cu mama sa adoptiva. Mama Sarei a fost loiala fata de sotul sau, probabil fara a fi constienta de vulnerabilitatile lui. Cand Sara a incercat sa vorbeasca cu ea despre copilaria sa si despre cum a fost tatal sau cand ea era mica, aceasta a evitat subiectul. Refuzand sa discute cu fiica sa despre ceea ce se intamplase in familie, ea i-a dat acesteia impresia ca ar exista secrete despre care nu vrea sa vorbeasca. Asa cum si-o aminteste Sara, mama sa apare ca o persoana nu prea disponibila din punct de vedere afectiv.
        Sara are un frate, cu cinci ani mai tanar, pe nume Paul, in prezent casatorit, cu copii inca mici. El apare ca un favorit al mamei, ca fiul cel mult dorit, in postura celui care are nevoie de ajutorul unei mame. Atunci cand a nascut-o pe Sara, mama sa fusese foarte tanara iar sarcina n-a fost planificata. Cu Paul, lucrurile au stat cu totul altfel, el fiind un copil dorit si planificat. Sara isi aminteste ca in primele patru veri ea a fost lasata in grija unor rude si a unei prietene mai indepartate a mamei. Mama sa i-a explicat acest lucru prin indatoririle muncii ei, dar si prin faptul ca, inainte de nasterea lui Paul, ea a vrut sa-si petreaca vacantele singura eu sotul sau.
        Sara arata bine, are un par scurt de culoare deschisa, poarta rochii in culori blande si, pentru zilele noastre, are din cand in cand un zambet cald. Trece adesea drept mai tanara decat varsta pe care o are si se descrie pe sine, in adolescenta, drept o fata dulce si inocenta, care avea insa cu prietenii sai, in secret, o viata oarecum promiscua. A ramas insarcinata la varsta de 15 ani, iar tatal sau a dus-o la spital unde a facut un avort. In aceea ocazie si-l aminteste pe acesta ca fiind grijuliu fata de ea. S-a casatorit si a avut copii imediat dupa 20 de ani. La varsta de 30 de ani a divortat si apoi a intalnit un barbat cu care avut primul sau orgasm. Nu-si aminteste sa mai fi avut orgasm inainte, nici chiar prin masturbare.
        Traieste cu Bill de 12 ani. Au in comun interesul pentru natura; isi fac adesea bagajele si isi petrec timpul la tara, momente pe care ea le simte ca fiind cele mai pline din viata ei. Bill practica alpinismul la un nivel semi-profesionist si ar dori sa-l faca chiar mai serios, daca i s-ar ivi posibilitatea. I-a sugerat Sarei ca in acest scop ar fi dispus chiar sa se desparta de ea. El se arata a fi insa o persoana foarte pasiva, care nu pare ca si-ar da seama exact ce vrea cu adevarat.
        Sara s-a agatat de mine aproape de la inceput, intr-o modalitate increzatoare, admirativa, curioasa si posesiva. A incercat sa aiba fantezii sexuale "normale" cu mine, dar a simtit ca exista un zid (incestuos?) care o opreste. Pe de alta parte, are niste fantezii in care eu profit sexual de ea. In acestea, o violez pe la spate, ii strang capul intr-o menghina de fier de la scaunul meu de analist, ori ii bag cu forta penisul in gura. E foarte perceptiva la ori ce zgomot neprevazut pe care ii fac atunci cand ma misc in scaunul meu. Ma asculta sa vada daca am vocea cea "calda si sigura" sau pe cea "distanta si periculoasa". Ma simt adesea ca si cum as fi testat de catre o fiica adolescenta seductiva, care vrea sa se apropie (atat de o mama cat si de un tata?), iar fanteziile ei pun in miscare propriile mele fantezii. Ma simt adesea recunoscator faptului ca, avand eu insumi cateva fiice adolescente, stiu cate ceva despre acest gen de coregrafie si cum sa nu depasesc limitele necesare.
        M-am simjit, in contratransferul meu, atat ca o mama a unui copil, de la care se asteapta sa fie prezenta atunci cand acesta are nevoie de ea, cat si ca un tata al unei fete mai mari, care se presupune ca trebuie sa fie de incredere, sa nu fie invaziv si sa nu sexualizeze relatia. In consecinta, am grija sa fie ea cea care abordeaza temele sexuale, in particular cele ale transferului si, in general, sa o las sa simta ca reglarea distantei dintre noi, ca si subiectele pe care le abordam, se afla sub controlul ei. Cred ca aceasta tine de stilul meu general de lucru si ca nu constituie o acomodare speciala la persoana sa. De obicei, inainte de a aborda transferal si sexualitatea, eu astept, fie ca pacientul sa se refere la acestea, fie ca ele sa devina atat de evidente in contratransferul meu incat sa simt ca s-ar putea constitui intr-un obstacol, de genul rezistentei clasice de transfer. In consecinta, inainte de a interpreta transferul, eu astept indicii din mine sau din zona constienta a pacientului, situandu-ma probabil, in felul acesta, pe o pozitie diferita fata de psihanalistii din zilele noastre, care au stilul de a ghici, de a infera sau chiar de a revendica faptul ca ei stiu cand problema de moment a sedintei este constita de catre transfer.
        Sara nu este un analizant sofisticat, ci unul relativ liber, intr-o buna maniera isterica. Face asociatii referitoare la activitatea ei profesionala, la sexualitate, la simptomele somatice si despre ceea ce citeste in presa in legatura cu barbatii care abuzeaza femeile. Se simte obligata sa citeasca toate articolele si sa termine toate cartile, fie si plictisitoare, pe care le-a inceput, ca si cum ar exista pentru ea niste reguli compulsive pe care trebuie sa le urmeze, pentru ca altfel s-ar putea intalnpla ceva groaznic. Ca urmare a acestei trasaturi, are tendinta ca in discutiile cu mine sa se blocheze in continutul manifest al aspectelor abordate, cerandu-mi parerea despre ceea ce citeste si avand, in felul acesta, o capacitate oarecum limitata de a schimba nivelul de abordare. Este totusi capabila sa faca asociatii si in legatura cu visele pe care le are si cu simbolurile din tablourile sale spontane, in care ea figureaza adesea un animal mare si periculos cu o gheara in forma de cleste, care se arata amenintator la adresa unei fetite. Fanteziile ei in legatura cu mine alterneaza de la o persoana de incredere, cu autoritate de tip patern, catre un stapan de sclavi abuziv si violator de adolescente pe care le tin ascunse in pivnita. Atacurile sale de migrena (in principal de tip ocular scotomizat) au devenit, pe parcursul analizei, mai putin frecvente. Deasemenea, pare sa fie si mai putin anxioasa in legatura cu sexualitatea sa si cu afirmarea agresiva de sine. La momentul sedintei pe care o prezint, Sara era trista pentru ca simtea ca Bill se distantase de ea.
        In legatura cu trairile sale din copilarie fata de tatal sau, am considerat ca trebuie sa las o usa deschisa. Se pare ca el o abuzase si o speriase intr-un mod sexualizat, dar nu este totusi prea clar cat de departe au mers lucrurile. Sara se arata a fi fost traumatizata si de catre pasivitatea mamei sale, trauma pe care tinde sa o repete in raport cu pozitia pasiva pe care Bill o are fata de ea.
        Vine la sedinte cu mare regularitate si si-a permis sa lase psihanaliza sa fie deosebit de importanta in viata ei, suferind foarte mult cand ne despartim in timpul vacantelor.
        Deobicei, eu sunt deosebit de atent sa nu las teoria sa-mi invadeze felul in care simt un analizant. Aceasta, atata timp cat nu ma simt pierdut sau presat in contratransfer si cand nu simt nevoia ca altcineva sa-mi ofere ceva informatii utile. Sedinta pe care am ales-o este prima care a avut loc, dupa ce am primit invitatia de la editorul Glen Gabbard de a prezenta o sedinta, astfel ca ea ar trebui sa fie una dintre sedintele obisnuite care se petrec intre noi. Eu nu obisnuiesc sa iau notite in timpul sedintelor, dar de data aceasta am facut mici insemnari in legatura cu cursul dialogului, in scopul de a fi capabil sa-l reconstruiesc ulterior. Cred ca redarea de mai jos constituie o naratiune adevarata a ceea ce s-a intamplat, sau cel putin a ceea ce s-a spus.

SEDINTA CU SARA: MARTI DIMINEATA

        Sedintele Sarei au loc de patru ori pe saptamana, de marti pana vineri. Ultima sedinta, de vinerea trecuta, fusese contramandata de catre mine si o anuntasem pe Sara ca n-o vom face nici pe cea de vinerea urmatoare. Cand o intampin, in sala de asteptare, am in mana un calendar.
        Isi pune ca deobicei ochelarii si cheile de la masina pe scaunul din fata mea, ma priveste sa vada daca nu s-a schimbat ceva si apoi se intinde pe canapea.
        P: La ce va ganditi astazi?
        [Inverseaza rolurile, are tonul unui profesor de scoala strict si nemultumit]
        A: In legatura cu ce?
        P: In legatura cu contramandarea, cu faptul de a pleca, stiti doar.
        A: Numai vinerea urmatoare.
        [Trebuie sa se refere la sedinta pe care am contramandat-o vinerea anterioara. Prefer sa astept, pentru ca m-a vazut cu calendarul ca si cum as fi avut intentia sa mai fac contramandari, asa ca nu vreau s-o presez acum.]
        P:...Dormisem in ultimele trei zile, sau nopti, vreau sa spun, m-am simtit foarte bine, dar ieri la pranz m-am simtit asa de obosita. Nu stiu de ce...Intotdeauna m-am simtit obosita, ma simt stresata si acum, imi pierd firul gandurilor, ma simt ca o cartela de computer veche si stricata. Lipsesc niste gauri in procesare. Cand lumea vorbeste nu inteleg ce se spune. Cand fiica mea sau colegii vorbesc, nu pot sa-i urmaresc. Probabil ca din cauza stresului...
        [Banuiesc ca se refera la stresul legat de sotul sau care a zis ca ar putea s-o paraseasca, dar decid s-o intreb despre faptul ca isi pierde sirul gandurilor si ca nu e capabila sa ii asculte pe ceilalti. Ma intreb daca ea spune ca isi pierde sirul gandurilor cand eu contramandez sedintele? Sau daca eu ma exprim in propozitii prea lungi si ea pierde contextul?]
        A: Stresul la care va referiti...vreti sa spuneti ca gandurile dvs. sunt ocupate cu alte lucruri?
        P: E mai bine cand ma simt angajata, ca atunci cand vorbesc cu paring despre copiii lor...Bill este ca de obicei. Ma imbratiseaza. Nu e nici o diferenta vizibila. I-am amintit despre faptul ca ar vrea sa merga in strainatate ca sa faca ascensiuni pe munte. El spune ca nu s-a gandit la asta.
        [Prin urmare si el uita, asa cum uita ea, contextele. Uneori simt ca Bill este o persoana amorfa si pasiva! Si-o fi afectat creierul in tinerete cu marijuana sau este doar un simplu pasiv-agresiv? El nu stie, nu actioneaza, nu s-a gandit la asa ceva! Pot sa-i inteleg frustrarea, dar trebuie sa-mi reamintesc ca si ea este o femeie foarte activa in a-i influenta pe altii,¹ care-i spune lui Bill cum ar vrea ea sa fie el. El este in greva! Probabil ca si eu as fi fost, daca as fi trait cu ea! Dar nu ma simt aici in greva. Ciudat! Mai bine as fi prevazator! Simt ca ii iau foarte mult partea impotriva lui Bill, ca si cum as simti nevoia s-o protejez. Poate ca asta e "stresul" ei, ca se simte "neimbratisata" de catre mine din cauza contramandarilor!]
        P: Este atat de ciudat ca el se comporta ca de obicei, desi eu astept sa cada bomba. El nu se preface, e sincer, dar eu ma aleg cu dureri de stomac. Am de ales intre dureri de stomac sau un somn prost.
        [Ma gandesc la felul in care Bill nu vede ce se intampla. Imi amintesc cum am facut si eu asta in unele imprejurari deosebite. Dar si eu am dureri de stomac, la fel ca ea. Poate ca ea considera ca eu ma comport prea mult ca de obicei, in vreme ce viata ei se destrama. Poate ca ma uit la catastrofa potentiala (si trecuta) din viata ei fara s-o vad?]
        P: Am avut doua vise noaptea asta: in primul, sunt in curs de a ma casatori cu Bill. Cateva alte cupluri se casatoresc tot acolo. Astept intr-o rochie de mireasa, cavalerii de onoare asteapta in alte camere. Deodata, vine Bill, fara sosete sau pantofi. Ma gandesc in vis ca "el trebuie sa protesteze ".
        Cred ca stiu de unde vine asta. Atunci cand Max, un vechi prieten de marijuana de al lui Bill, s-a casatorit, a venit fara sosete sau fara pantofi. Asta s-a intamplat cu 15 ani in urma. Max a avut doi copii si a divortat acum cativa ani. A cunoscut o alta femeie care este acum insarcinata cu el. Bill a comentat ca cineva poate supravietui unui divort, ca poate cunoaste o alta femeie cu care sa aiba copii.
        Bill nu are copii facuti de el.
        A: Mergeti deci pe istoria cu Bill, care divorteaza de dvs., isi gaseste o alta femeie cu care face un copil, dar pe de alta parte, tot dvs. sunteti cea care se casatoreste in vis.
        P: Da, cred ca da...in al doilea vis, cumparam o patura ² calduroasa in aripa de la subsol a unui magazin. Sunt cu Bill, parintii lui si ai mei, dar nici unui dintre prietenii mei. Apoi ma mut pe o strada din cartierul meu. Este o strada care se intersecteaza [cuvant care in suedeza insemna "loc de tranzitie"] si pe care m-am plimbat de multe ori. O femeie vine alergand cu patura. Este inchisa la culoare, probabil ca e din Iran? Imi striga de pe cealalta parte a strazii ca patura mea este la ea. Cand incep sa traversez strada catre ea, vin spre mine trei masini. Prima o ia intr-o parte, insa celelalte reusesc sa vireze doar atat cat sa pot sta nemiscata intre ele. Una dintre masini era rosie, ca masina fratelui meu, iar in ultima era un barbat care avea ochii dvs. N-am putut sa ma misc si am ramas paralizata intre cele doua masini.
        A: La ce va duce gandul?
        P: Bill are o patura calduroasa ca aceea. O imprumut adesea ca sa trag un somn dupa-amiaza in patul lui. Dorm mai bine in patul lui; e cald si placut, cu soarele care bate prin fereastra. Noaptea dorm in patul meu. De asemenea, mi-ar placea o patura ca aceea. Am vazut una ieftina in magazin, de 89 de coroane, dar nu am luat-o. Banuiesc ca era de proasta calitate.
        [Se refera la patura mea, cea ieftina, cea inexistenta, cea de proasta calitate?]
        A: Si erau acolo parintii amandurora?
        [Am ratat o ocazie de (interpretare de) transfer si Sara s-a intors la vis.]
        P: Cel mai mult mi-o amintesc pe mama lui Bill...
        A: Poate cautati caldura in subsolul adancimilor dvs., acolo de unde vin mamele. Cea care avea patura dvs. era o femeie.
        P: Nu stiu...Ma gandesc la intersectia in care se afla serviciul meu, pe o parte, si casa parintilor, pe cealalta; pare cu adevarat un fel de tranzitie...Dupa-amiaza, ne-am dus la fratele meu. Spunea ceva de schimbarea masinii sale rosii... Dvs. n-ati vazut ca eu eram acolo, intre masina fratelui meu si masina dvs., dar ati reusit sa treceti pe langa mine.
        [Asta ce ar mai putea fi? Sunt un frate in transfer? Oare noi o amenintam sau o protejam de mama care-i retine patura? Poate ca eu fac ambele lucruri, sau o amenint, atunci cand n-o protejez? Ii refuz eu oare caldura de tip matern? Hai sa ne gandim la asta. Eu nu pun o patura pe canapea. O alta pacienta a cerut candva una. Ma intreb de ce am incetat sa mai pun o patura? Sau de ce n-am luat una noua?]
        A: Si altceva, in legatura cu fratele dvs. si cu mine in masini?
        P: Pai, ma simt anxioasa pentru ca n-am putut sa merg pana la ea si sa iau patura. Fratele meu a fost ieri deosebit de cald cu mine, m-a imbratisat. Probabil ca vede ca ma simt rau.
        A: Pareti sa tanjiti dupa caldura materna dintr-o imbratisare, dupa patura lui Bill...
        [Sunt putin cam ratacit, asa ca repet punctul in care ne aflam si-mi directionez spusele mai mult in incapere decat catre ea.]
        P: Era o femeie inchisa la culoare, mama mea este deschisa, dar dvs. si tatal meu sunteti bruneti...Ma gandesc mereu la furia mea impotriva lui Bill, sunt blocata cu el. El crede ca pentru a se dezvolta are nevoie sa se elibereze de mine. Zice ca ar putea invata engleza numai daca ar trai singur. E o nebunie! De ce nu poate s-o faca fiind cu mine? Luand parte la viata noastra de zi cu zi! Ieri a facut treaba, a taiat un copac cu macaraua. E bine cand e activ. Am urcat impreuna 17 metri in cos. E important sa poti face astfel de lucruri.
        [Ii place sa fie cu el/mine, nu intelege separatiile, de ce e nevoie de ele?]
        A: Vreti sa spuneti ca lui ii place sa faca treburile barbatesti traditionale?
        P: Da, dar nu tamplarie. Eu ma pricep la treburile de femeie si la cheltuit, dar Bill trebuie sa se desparta de mine ca sa-si cumpere haine. Nu inteleg chestia asta, ca si cum eu l-as fi oprit! Ce insemna asta?
        [Ma intreaba, dar nu asteapta un raspuns. Ma hotarasc sa aduc in discutie tema mamei si a copilului, in fond Bill este cu zece ani mai tanar ca ea.]
        A: Arata ca si cum ati devenit mama lui.
        P: Acasa sunt mai mult lucruri de-ale mele, mostenite sau cumparate de mine; pe Bill nu-l intereseaza astea, cu exceptia televizorului si a patului lui. Eu sunt cea care am determinat majoritatea lucrurilor care s-au facut in casa. Cred ca atunci cand ne-am cunoscut aveam fiecare o jumatate de barca si o jumatate de casa. Cum ar putea cineva sa separe astfel de lucruri sub aspect economic? Bill e capabil sa traiasca cu jumatate de viteza dar pe mine asta ma face apatica si satisfacuta doar pe jumatate.
        [Sara da cateodata impresia ca se situeaza doar la nivelul realitatii externe. Ascultand-o, mi-e greu sa gasesc sensul latent asa ca astept, chiar daca asta insemna sa aud toate lamentarile despre Bill si despre propria sa imagine, oarecum in inflatie, de mama buna.]
        A: In vise, va lipsesc prietenii si sunteti si amenintata si protejata de catre mine si de catre fratele dvs. Sunteti blocata, apatica si partial satisfacuta.
        P: [Nu comenteaza in mod direct.] Am hotarat sa sarbatorim impreuna solstitiul de vara, dupa care o sa ma duc cu prietena mea in Franta. Pana acum am planificat destul, dar ce o sa se mai intample dupa aceea? Eu fortez lucrurile, vreau un gen de structura pentru ca altfel o sa fiu abandonata atunci cand Bill o sa se duca undeva sa se catere pe munti. Bill nu vrea nimic, nimic nu conteaza, e de acord cu orice, pentru el nu e important, lasa toate deciziile pe seama mea...poate ca asta nu e corect, dar el evita sa ia o decizie. O fi vrand sa ma plictisesc de el si sa plec, pentru ca astfel el sa nu trebuiasca sa faca ceva. Eu nu pot sa traiesc fara patura, dar poate ca o s-o fac.
        A: Exista riscul sa asteptati si sa va acomodati prea mult cu el. Nu credeti?
        [Spre surpriza mea, exprim acest "avertisment" ca si cum as vrea sa-i transmit un mesaj inainte de vacanta de vara. Poate ca e anxietatea mea? Eu citesc deci in discursul ei anxietate in legatura cu separarea noastra de vara; ea comenteaza interventia mea in planurile ei de vacanta.]
        P: Da, dar eu nu mai vreau nimic altceva pentru mine. [Se simte abandonata si de mine!]
        A: Sau poate ca nu numai lui Bill ii e frica sa fie independent. Va este si dvs.?
        P: Da, mi-e teama, ma simt subtire, uscata, sparta, nu ca o femeie plina de roade. Ma rasucesc singura in pat...[tacere]...ma ingrijoreaza ca nu gasesc nimic atractiv la alti barbati. Sunt prea batrani! Doar barbatii mai tineri sunt tentanti. Eu nu ma plasez in zona varstei mele. Am trait atata vreme cu un barbat mai tanar, poate ca il confund pe Bill cu altcineva...Ma gandesc la o poveste pentru copii, despre un barbat care si-a smuls in fiecare zi cate un fir de par pana cand a devenit urat. Asa ma simt cu Bill - ma infurii asa de tare cand imi fura deodorantul si termina toate dulciurile. As vrea sa strig, "sunt ale mele!"
        [Cu cine il confunda ea pe Bill? Suna ca si cum s-ar certa cu un frate mai mic! Dar ea prefera un frate mai mic unui barbat mai in varsta, tatalui ei abuziv sau analistului neprotector.]
        A: Cred ca ar putea fi o legatura intre felul in care va simtiti respinsa si urata si faptul ca aceasta a inceput cu decomandarea sedintei pe care am facut-o eu vinerea trecuta.
        P: [Nu comenteaza direct interventia mea] Cel fara de care nu pot sa traiesc e un alt Bill, gatul si corpul lui, barbatul salbatec de care ma simt indragostita, parul lui lung, bluegeansii, ascensiunile lui pe munti... [imi vine brusc ideea ca ar putea fi aici o proiectie la care nu ma gandisem]
        A: Haideti sa presupunem ca vorbiti despre dvs., despre propria dvs. femeie salbatica. In ce s-a transformat ea?
        P: Bill are o carte, Oameni ciudati, care-mi place. E vorba de oameni din afara societatii. As vrea sa ma mut intr-o mica coliba in padure, sa ma uit la ierburile miscatoare, ca in Noua Zeelanda.
        A: Cautati femeia salbatica, cea autentica...
        P: O casuta, o mica cabana, cu caini si pisici, poate si o vaca, in afara lumii, fara sa trebuiasca sa te mai infurii pentru tot ce se intampla in societate. Voi purta o rochie de bumbac. E asa de obositor cu toate hainele astea pentru femei, dar presupun ca atunci o sa tanjesc sa ma intorc aici ca sa vizitez magazinele de moda si de bijuterii!
        A: Le vreti pe ambele?
        P: Da, si trebuie sa-mi castig existenta, trebuie sa muncesc...
        A: Dar e important, poate, ca femeia salbatica ar putea fi acea parte din dvs. pe care ati vazut-o numai in barbatul salbatic Bill! Trebuie sa ne oprim.

REFLEXII O LUNA MAI TARZIU

        Cred ca recunosc aici genul de dialog incert, fara un sfarsit prestabilit, pe care il am cu Sara, in multe dintre sedintele noastre. Adesea, la sfarsitul acestor sedinte, sunt la fel de confuz pe cat am fost la inceputul lor. Exista aici teme repetitive de genul: a fi femeie, cum sa exprimi si sa traiesti sexualitatea, sentimentul de a fi independent si autonom, tanjirea dupa apropiere si disponibilitate emotionala. Scotomul sau ocular s-a diminuat sugerand ca ea este capabila sa tolereze un orizont mai larg al simtirilor si gandurilor sale. Ramane insa intrebarea, in ce a constat si ce semnificatie a avut pentru ea trauma sexuala? Banuiesc ca aceasta intrebare influenteaza si felul meu de a face fata relatiei cu ea si transferului. Simt deasemenea dificultatea de a ma expune pe mine, in felul acesta, in articolul de fata. Sedinta obisnuita, comuna, este plina de intrebari, interventii ambigue si regrete in legatura cu ceea ce ar fi trebuit sau as fi putut sa fac. Dar, inainte de a zari lumina de la capatul tunelului, lucrurile sunt asa cum se prezinta in momentul de fata.

1. In text "leading woman".
2. N.T. In engleza, "blanket" semnifica metaforic si "acoperitoare protectiva".
3. N.T. Probabil echivalentul cuvantului "piata" din limba romana.